(...)Sinceritatea cu care mi-a spus toate astea un bătrân blând, fără vlagă m-a făcut să îmi scald ochii în cerul înstelat şi să mă gândesc la filmul în car joc.
Într-o linişte asurzitoare a părăsit compartimentul, luând odată cu el şi mirosul înţepător de tutun. Staţia se propia, iar eu, de asemenea, mă apropiasem de geam să îl văd pentru ultima oară pe cel care mi-a deschis o fereastră spre viaţă. Nu peste multe clipe, în spatele meu un glas răguşit răsună:
- Domniţă, mai doriţi o ţigară?
(Adelina Pricope – Condamnare la tutun)
„Plictiseala autorului sufocă textul; autorul pare condamnat la plictiseala din care vrea să iasă scriind; nu depăşeşte simplul stadiu al simplului joc de-a plictiseala.” (Mirel Floricică)
„Text nemotivat din punct de vedere literar.” (Stela Iorga)
„Nu înţeleg circumstanţele redate, ce a vrut să transmită – nu are consistenţă.” (Sabina Penciu)
„O încercare literară; are uşoare irizaţii de literatură; ideea – marea plictiseală – nu este susţinută de text; parcă ar scrie cu mănuşi – prea delicat.” (Anca Şerban Gaiu)
„Autoarea – doar scrie o schiţă contra firii literare; mi se pare prea puţin ca să ne dăm seama de potenţial.” (a.g. secară)
„Trei pagini de cuvinte cu trei personaje - şi nici unul realizat; nu are miză, nu are stare – doar nişte sclipiri care o recomandă pentru viitor.” (Laurenţiu Pascal)
„Lipsă de concordanţă între formă şi conţinutul ideatic.” (Iulia Roman)
„Personajul narator pare naiv – deşi autoarea nu pare; o lirică feminină de buzunar; plictiseala vine din mimarea poveştii şi nu din trăirea ei; fraze luate din raft – gata făcute; lectura este cursivă, dar nu ne-a redat povestea; mă aştept de la Adelina Pricope la orice.” (Victor Cilincă)
Ion Avram
Vineri seară, de la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Stela Iorga.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu