Poeme, Iulia Roman

coletul Greşit !


dacă vreau să plec de-acasă,
o s-o fac vara!
să mă salute doar..străini
ca pe-un măr stricat;
iar marea să tuşească în noduri sufocate când
briza se şterge de mine.
respiraţii deviate în
depărtare,momesc
spre o arcă a lui Noe
o altă muscă
mâncată de ideal.
iarna!
a uitat să-şi tăie unghiile,
în timpul ţopăielii ei
desculţe cu ,
pletele-n furtună când aşeza
surdo-muţi în cărare.
e bătrână, acum!
şi plină de riduri încât nici collagenul
n-o mai poate aduce
înapoi.

vreau o vară să mă ducă departe
cu Poşta Romană să..
mă ducă la mare,
nici ea să nu se mai ..
recunoască în albumul de poze







Victorie la minut


toată lumea tace! în gălăgia de pe marginea holurilor,
urletul victorios al bobocului
se urcă pe pereţii îmbrăcaţi în democraţie –
Se urcă, alunecă, galopând încontinuu
să evadeze în stradă.
Geana luminii din letargicele lămpi pâlpâie
memorii neatinse,
vătămată de prea multe,
zgariate voci stridente
de eroi puşi la borcan.

se ciocneşte, ne lovim în mersul fantasmelor
bocancilor de schimb.
Ţin pasul piciorului
în băltoaca plină de coji de priviri ocolitoare,
confortabile pavaje ce-nghit cu noduri,
prafuri de ignoranţă în fiorduri.

se-mpiedica bocancul de pragul mult tocit,
Şi trezeşte îngrămădit
un cerc diform în care..
În care flacăra lumânării plânge trasă de păr de întuneric,
iar firele-i despicate se pierd
vânate în cele patru colţuri ale camerei.
Restul de lumină din mucul gălbejit,
E tras de nările bobocului ce se-ncălzesc absent.
în preajma-i.








Imagine de fundal

Un strop de sudoare amar,
se-agită pe fruntea bătută de vânt
în gol.
Un strop în jarul suflului
de ultim mecanic fior –
înţeapă praf de venin în tâmplele
ce trosnesc..
Trosnesc în secondarea clipirilor sugrumate,
Se-apleacă şi se scurg şiroaie...
curg bete zâmbete pe feţe.
Urme dezbrăcate se pierd
în pietre şi fum şi nori –
Se udă în baltoaca unui strop
şi devin..
zări noi pentru vechi depărtari.

Mulaje de făpturi imită
ciripitul altora -
Pedalează cu nerv către ei înşişi
dar se împiedică de-un glas..
Rămân surzi în traficul aglomerat
în galopul autobuzelor care zbiară
şi niciunul nu face staţie,
s-audă ciripit în recele pietrificat
... târziu.




Memorii din Alaska


mă desprinzi din aerul rece topit de partea cealaltă
a sticlei în.
aburul propriului suflu: A fost o greşeală?

ne holbăm în ochii noştri bănuitori
discutând despre ..
un Epicur pătat de lipsa de importantă, Ori ne
chinuim. să naştem atingeri delicate
între rândurile unei
discuţii contradictorii,
îmbăiate în marile probleme
ale lumii.te comporţi în galanterii neîntrecute,
chiar de apusii Clarissimi ai Veneţiei,
încercând nevolnic pete de Purpur
în obrajii abia ..
tencuiţi de vârstă tânără.

Spionez prin ochii tăciunii aprinşi
străzi lăturalnice,
nume invidioase,
pe refugiul dintre troienii distanţi
şi amorţiţi.strafulgeri din trupul exorcizat
graţia trăsăturilor fanatice,
le arunci în ape viforoase, înăsprite, de gânduri
dornice să se destindă.mă uiţi
tovarăşa vieţii frumos frământate,
mă prind cu brutalitate în dexteritateaa
unui scamator,
să trec prin furcile caudine.

mă izbesc de pe urmă unui străin, cu chip reeditat,
febril, să construiesc în
zăpadă ruinele furate.
impresii răscolesc fascinaţia aparenţei ocolitoare,
când tot ce-ţi e îngăduit este
să înşfaci săruturi Policrome în cearşafuri cu miros de femeie.ieşi !
din zarvă nopţilor mânioase, absente,
să cearnă vremea pustie o poveste peste două mogâldeţe
omeneşti care lasă urme..Nu e o greşeală.







La radio


clipirea ochilor tăi îmi spune că ţi-e dor de genele mele
ti-e dor de..
retina ce-aminteşte un singur trecut,
în care palmele ne transpirau împreună , iar..
Trupurile
ni se încălzeau la reşoul inimilor noastre.
cântecul cafelei de dimineaţă
Acompaniat de suavele declaraţii mute de dragoste
ale oamenilor ce eram noi
O istorie ce nu ne mai prinde
în jurul vechii ceşti roşiatice
în tricoul tău alb
pe care-l uram
pntru că încăpeam amândoi in el.
dar care acum e ascuns în tristeţile noastre, când
nu-mi mai ştergi lacrimile ude
cu maneca de la bluză.
să-ţi simt mirosul de portocale din pr
ca atingerea sensibilă a florilor de castan ;
sntem sfioşi la atingerea epidermei vieţii
Realitatea sclipirilor din străfundul ochilor noştri..