poeme din deauville

de Stela Iorga



dans macabru


oasele îţi cădeau unul câte unul
închipuiau
un castel pe ţărmul oceanului
la care se jucau copiii
neştiind pe ce pun mâna
şi tot aşa reclădeau
mii de castele
la deauville
din oasele tale
tu un străin erai
în propriul tău
sine
aşa cum te vedeam eu mereu
nedespărţit de mine.





descântecul


ce pasăre a nopţii
îţi bate la uşă
străine
cine
vrea să ştie de tine
în puterea nopţii
duhul ah
duhul tăcerii
veşnice
intră
în casa-mi
de piatră
în casa-mi de stei
unde eşti tu dragă doamne
să vii
şi
să mă iei.





în balans


hâd îmi atârnă capul
ca o lună plină
de ramura unui copac
putredă sunt
de la inimă în jos
sclipesc ca un putregai
a viaţă mică
de furnică îndrăgostită şi uimită.





**


într-o zi unele imagini nu te mai ajung
aşa cum înecaţii nu îşi mai găsesc drumul înapoi spre casă
în ocean
ah moartea şi cuvintele ei
fără sunet ca vata
deauville
îmi atârnă la gât
ca un inel la piciorul unui porumbel mort
unu doi trei doamnă balans
iubirea putrezeşte lin pe paşi de dans.





acorduri


deodată muzica îmi devine străină
de mine la deauville
nu o mai aud
altcineva începe mă scrie
pe alt ţărm cu mult mai minunat
plin de foci
care nu sorb apa în plămâni
iar stelele de mare nu mor la mal
totul tresaltă
ca şi cum ai pişca başii unui acordeon
şi un cântecel vesel se iveşte
brusc
dintre stânjeneii morţii.






vara indiană



mă scriu la deauville
cu ochii altcuiva
mai fericit şi mai rotund ca mine
cu găvane mult mai perfecte
pentru aşa moarte neînduplecată
ca o vară indiană.





vals bolnav



câtă iubire
era în deauville
focile se sărutau pe mustăţi
şi băteau jucăuş
din aripioare
săltând de burţi ‘nainte
totul strălucea
în blana lor udă
pretutindeni te puteai oglindi
ca în soare
vai cât de multă dragoste era
şi noi doi eram în ea
azi din găvane ude
oceanul se năpusteşte spre deauville
şi viaţa musteşte a disperare.




tangoul


la deauville
îngerul morţii
îşi târăşte aripile ude pe mal
ce greu este
şi nimic nu îl sperie
vine ţintă către mine
totul este ca o muzică
dintr-un peisaj autumnal
în care un acordeonist cântă pe ţărm
un tangou trist şi pasional.