MĂRGICA DE CHIHLIMBAR A SENZUALULUI

Ochii iepurilor roşii/ Primăvara îmbălsămând înserarea/ Şi gura uscată năclăită a ciripitoarelor muribunde acolo/ Unde suflul greoi/ Al iernii a răzbit adânc/ M-am îmbarcat din vreme/ Cu trupul împuţinat al mamei/ Odihnindu-se în poală/ Pasagerii se uscau la soare/ Pe treptele feribotului/ S-o aduci acasă s-o mai usuce puţintel vântul/ Spuse madame dând din cap gânditoare...
(Anca Şerban Gaiu – Note)
„În poemele scurte-scurte, aducând a haiku, Anca Şerban Gaiu stăpâneşte perfect mărgica de chihlimbar a senzualului clipei. Iată, câmpurile de miere şi liniştea ca o vulpe aduce poezia pe limba cititorului şi încarcă o posibilă tensiune viitoare. Liniştea momentului de poezie! În poemele mai lungi, tot mai încearcă să uimească masiv şi aruncă în cititor cu obuze, cartuşe, pietre... De fiecare dată, însă, mai face, zic eu, un pas înainte.” (Victor Cilincă)
„Se vede experienţa scrisului din limpezimea textului, din imagini, din stările prinse.” (Iulia Roman)
„Are frumuseţe în fiecare vers, dar nu reuşeşte să lege într-un tot unitar ideile; are sensibilitate poetică.” (Laurenţiu Pascal)
„Pare, mai degrabă, o poezie de expresie decât de stare; expresii căutate; versurile care rezistă sunt izolate.” (Cristina Dobreanu)
„O reverie care trimite în ipostaze ciudate; încărcătură de gingăşie care încântă; par rodul unui efort susţinut – şi nu mitraliate; pot fi puse într-o carte.” (Mirel Floricică)
„Se poate presupune o tendinţă de impresionare a auditoriului – mai cu seamă, printr-un soi de calofilie; m-a trimis la unele imagini furambuleşti ale lui Salvador Dali; are melodicitate şi ritmicitate, în ciuda unei aparente devălmăşii; să nu se lase furată total de talent în detrimentul structurării, al formei, al nucleului poemului; este oscilantă între un plus şi un minus, între stare şi nestare.” (Stela Iorga)

Ion Avram

Vineri, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Nicoleta Onofrei.