Sarea trotuarului

I

Sarea trotuarului
Se-ncalţă până în gât
Capătă expresia unei fiinţe vii
Frunze clocotitoare şi tălpi de fum

Madame vivi are şoareci albi în subţiori
Laptoşi cu pielea grasă
Şi val de samaria peste sânii purtaţi
Un fluviu în patru braţe
Şi şerpii electrizaţi

Carnagiu pe dominicana 4

Şi automobilele iernii strecurându-se în umbră


II

Poemul comută
Tristeţea din bărbile năclăite
Ah cu câtă gingăşie se dezintegrează
Oasele păsării
Şi inima ei subţirică printre florile
de tufănică

Trece un grăunte de ceaţă
Sub ochii tatălui încă nedumeriţi
Pufoşi
Botul roşu al iepurelui
Adulmeca

Ah pulberea de sălcii stârnită de mal
Luntrea putrezită şi lanţul târât
Capul de aur al împăratului.
Trec care de luptă
Bat spuma
Prorele de argint
Spre pilaştrii pădurii

cântecul măcăleandrului
umezit
grumazul negru al bărbatului
gura de foc şi şerpii
şi peste toate îmi asmut gura împotriva bârfitoarelor cu haină de piele şi
pete de petrol
picioarele acum voinice nu mai bună să nu mă clatin să stau drept şi să scuip
şi să spun
adevărat vă spun
să călcati iarba cu trupurile voastre de o vară
sărate ciobite
să vă aruncaţi balele câineşte
şi să vă scuturaţi de meşteşugul vorbelor

vântul săruta
câmpurile de miere
şi liniştea
ca o vulpe

striveşte neaua
tavanul şi frânghia
dintre două odăi

poemul comută tristeţea
din barăcile tomnatice descleiate
acolo
und am găsit cuvântul
acolo unde ochii tăi
i-am închis peste prunduri


Ochii iepurilor roşii nu sunt trişti
Primăvara îmbălsămând înserarea
Şi gura uscată năclăită a ciripitorelor muribunde acolo
Unde suflul greoi
Al iernii a răzbit adânc
M-am îmbarcat din vreme
Cu trupul împuţinat al mamei
Odihnindu-se în poală
Pasagerii se uscau la soare
Pe trepetele feribotului
S-o duci acasă s-o mai usuce puţintel vântul
Spuse madame dând din cap gânditoare...


Ascultă am visat cum te bălăcăreai cu mine

Într-un fel de apă
Erai bronzată şi plină de solzi
Şi-mi prindeai cu dinţii sandaua descheiată

Inspiră adânc aerul verde
Ca şi cum te-ai primeni într-o pădure
Prima pădure a pietrei

Priveşte înainte de glonţ
Când pământul îţi fuge imperceptibil de sub coadă
Silueta unui bărbat răsfoind ziare

În interiorul canalului de scurgere
Cineva şi-a uitat câteva obiecte
Care pomenesc fără încetare
Despre frânturile intimităţii
De zi cu zi
Îi denuda carnea albă
Ţipătoare
Măştile pe care le păstrează în borcanul cu vată
Câteva amintiri aurite sporovăitoare
I se lipesc de degete
Din interiorul canalului miroase
Ca şi cum cineva a vărsat acolo propria sudoare
cu care şi-a îmbălsămat ani la rând
trupul.