DONA QUIJOTE A MĂRILOR

(...) Noaptea era fără stele şi, desigur, nici mormântul nu este mai întunecat decât marea fără lună şi stele! Maldito zăcea acum fără vlagă: flămândul făcuse totul de unul singur pentru a fugi cu toţii din port! Doar nările i se mai umflau, simţind sarea mării cu o bucurie sălbatecă. „Spune, spurcăciune, ştii să ţii drumul?” – îl împunse cu piciorul dona Isabella. „Donessa, hmmm, da, fusei odată, de mult, hmmm, la timonă. Da’ am stat acolo puţin, doar cât să se deşerte cârmaciu’...” Contesa nu mai insistă. Chemă servitoarele să o încălzească cât de cât şi se strânseră toate la un loc, cu toate că se simţeau mirosuri amestecate... (...)

Victor Cilincă – Cansado (roman)

„Un text aproape cinematografic, scris cu uşurinţă (poate aparentă); personajele par cam neîmplinite (insuficient creionate); modul cum s-a creat atmosfera de epocă trădează profesionalismul autorului; de remarcat vioiciunea, ritmicitatea şi trepidanţa acţiunii; cred că va fi un roman bun, cu elemente exotice, care va face deliciul cititorului.” (Stela Iorga)

„Personajul principal – contesa – nu este suficient scos în evidenţă.” (Simona Toma)

„Reuşeşte să creeze atmosferă de epocă, de lume spaniolă; o lectură agreabilă, însă insuficient de complexă; i-ar trebui mai multă trăire.” (Diana Balmuş)

„Pitoresc. Aventurile contesei Isabella au ceva din Don Quijote, dar şi din Coana Chiriţa; detalii abundente şi picante; text scris cu sârg şi cu umor.” (Anca Şerban Gaiu)

„Textul este la acelaşi nivel peste tot, monoton şi cam plictisitor; să se focalizeze mai mult pe personaje.” (Cristina Dobreanu)

„Textul poartă amprenta romanului foileton; Victor Cilincă a ajuns la o maturitate care i-ar permite să inventeze un Don Quijote al mărilor; are şi nişte clişee care s-ar putea elimina la o eventuală regândire.” (a.g. secară)

„Alură completă a textelor, proporţionalitate a planurilor, armonie în crearea personajelor; i-aş reproşa comparaţiile mult prea dezvoltate care pot încărca percepţia textelor.” (Radu Dragomir)

Ion Avram

Vineri, 11 noiembrie, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte a.g. secară.