Imn despre Cuvânt

Ne-am adunat iar vineri, la 18.00, pentru a asculta/ citi/ critica literatură, de data asta cu a.g.secară actor principal, care ne-a povestit „despre pielea întoarsă a anonimului gălăţean” „torturat/ de toate cuvintele/ de parcă ar fi uitat/ un singur cuvânt” (a.g.secară, ierusalim). Măcinat de uitare, sau de teama uitării, şi, mai mult, de căutare, adi george secară ne-a propus, aşa cum a subliniat Ion Avram, o poezie cu un ritm interior bine conturat, plină de tensiune, în care repetiţiile au rolul de a tensiona şi mai tare, şi care prezintă obsesiv o anumită atitudine faţă de actul creaţiei, un imn despre Cuvânt, o poezie în care Cuvântul este egal cu permanenţa, cu Totul. Stela Iorga vine pe contrasensul prozatorului Ion Avram pentru a spune că folosirea repetiţiilor nu fac altceva decât să scadă tensiunea textelor creând un gol de expresie lingvistică. Tot ea spune că textele sunt bazate pe structura intrinsecă a ideilor şi mai puţin pe structura lirică, iar cât despre universul poeziei este unul opac, închis, suficient sieşi, care îl coboară pe Dumnezeu din Cer, urcându-l în locul Lui pe om. Poate ar fi trebuit să încep cronica prin a spune că vineri poezia s-a aşternut „tăcut” la masa membrilor de cenaclu, aşa cum, potrivit Cristinei Dobreanu, textele lui secară nu numai că vorbesc despre o încercare de a se apropia de poezie prin necuvinte, prin nespus, dar şi reuşesc să surprindă poezia fără agresivitate, cu sfială, cu ezitare şi chiar cu teamă de poezie. „Sunt un fel de Ars poetica, de imn poetic care să surprindă inefabilul”, a conchis Cristina. Şi pentru că nouă ne place să gândim şi să nu fim de acord unii cu alţii numai de dragul liniştii, Andrei Florea a spus clar: eu nu sunt de acord cu doamna Stela Iorga cum că textele sunt un vid liric, ci poezia este una foarte bogată, atomică, divizibilă, iar cu fiecare element din text se poate genera alt text. „Oricât ar fi de sfârtecat textul, elementele tot generează o senzaţie lirică pe care poetul o ilustrează cu măiestrie”, spune Andrei. Anca Şerban, în stilu-i caracteristic şi cu ţigara în mână, ne-a explicat sigură pe ea că poemele sunt un strigăt intelectualist, o revoltă împotriva poeziei care vorbeşte despre nimic, iar Buzdu, acum cu început de barbă, deci şi mai înţelept, a surprins niscai teme orientale, un mesaj biblic despre originile omului şi alte câteva chestii pe care nu le-am notat pentru că eram absorbită de cât de mult şi frumos vorbeşte. Iar pe sfârşite, scurt: Nona Tatiana Ciofu a văzut (în texte, evident) o autonaliză stratificată, de la înveliş la nucleu, o luptă cu sine însuşi; lui Alexandru Maria i-au plăcut finalurile care sunt naturale, fără un deznodământ moralizator - pentru că lui nu-i place morala; potrivit lui Paul Berenştain textele fac referire la natura sacră, iar poetul încearcă să atingă prin creaţiile lui o lume utopică, perfectă. Şi nu putem încheia această cronică searbădă fără să nu-l felicităm pe dragul nostru de Răducu (Radu Dragomir) care a luat menţiune locul 4, secţiunea proză, la Festivalul Moştenirea Văcăreştilor.

Nicoleta Onofrei

Vineri, pe la 18.00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Florin Chitic.

Felicitări şi Stelei Iorga, care şi-a lansat luni, 14 noiembrie, volumul de poezii "Coffin Blues".