CØMPILE FØRTRAN
-mi-am înfipt mâinile în butoane albastre roșii strălucitoare
CØMPILE FØRTRAN
-m-am trezit vorbind singur uitându-mă mirat
la oameni cum spărgeau semințe automate de floare
la oameni cum spărgeau semințe automate de floare
CØMPILE FØRTRAN
-doi pași înainte, trei pași înapoi, mi-am spus,
vesel ca un arlechin zbanghiu
CØMPILE FØRTRAN
-eram trist...
Grădinița de copii cu orar prelungit nr.5
la grădiniță
copiii vor învăța
cum să mulgă dine i
lucrătura pânzoasă de plânsete de râsete
unul după altul
"Renate ! căruțașul Galațiului
vine la mine ! "
-spuse educatoarea
și fustele-i albastre
de culoarea cernelei EXTRA
ondulau de emoție,
copiii cu orar prelungit
rămaseră de capul lor
ce dracu’ faceți aci, bă?
se miră nenea ăla gras
trăgând din țigara
Timiș albitură
copiii se speriară
aveau orar prelungit
de speriat ;
mai aduceți un cal să se uite
să își pună mâinile-n cap...
Citadină
plimbându-se 2 câte
plimbăreții
se/fata morgana în mine
un tip
privind vitrina de la magazinul de pește
pe sub castanii
încearcă să-și/ ceasul-brățară
pe piciorul drept
nenea
cu mâinile de lupus
a cules o creangă uscată
cu frunze uscate
verzi
de sub bancă
a rupt o bucățică uscată
cu frunze uscate
verzi
subțire verde
de crenguță
și se scobește meticulos
în pixul verde
pe care l-a scos
ca pe o inimă
din buzunarele
2 soldați
cu mîinile pătate
la curățatul armamentului
mâine
plimbă o blondă pe acoperișurile
mângâind-o concomitent
sâni/fese
ce mult te iubim, Maraia,
mamă ! ce sexy păru’ tău galben
cromoplatin 200
cocoșatul chilugul
care cerșește la colțul
străzii de după colț
a cerut o sărutare
președ. as. de locat.
nr.
Degeaba…
degeaba mă dor măselele ca și cum ar fi făcute
din oase nervoase
degeaba cântă ăia cântece care-mai-de-care
mai superbolovănoase
degeaba se mișcă degetele prin atmosferă parcă
înnebunite de aer
degeaba alunecă păianjenul beat de propriul său
alb caer
degeaba artistul se sprijină pe genunchii uzi
ai pietrelor lucioase și uscate
degeaba pot fi posedate în genunchi dolce
venerandam femeile toate
degeaba cânta cucii singurătatea ca o floare
carnivoră a orfelinatului
degeaba cresc mustățile coarne în nopțile
nemiloase ale sabatului
îți nutresc dragoste
Autoportret
Motto : Heralzii negri
Caii mergeau cu viteza albă în sens contrar,
copacii își netezeau tulpinile negre în lumină
o capră necheza mereu în fa diez minor
lucru supărător
lucru supărător
să nu se creadă că aiurez
priveam atent pe fiecare cu ochi calmi triști de huhurez
imbecilii se ascundeau după flegme strigau că-s imbecil
perete vernil
perete vernil
să nu spună nimeni "ceasul a stat"
mă învârteam antiorar cu seninătate
construindu-mi un vis de bronz (totul strălucea
spânzurat de perdea
spânzurat de perdea)
parcă natura râdea privindu-mi trupul deșirat
mesteceni precum catranul ăla alb din pământ
cercurile iar mi se învârtesc în cap
catalap-catalap
catalap-catalap
Poezie patriotică
SUPRAÎNCRÂNCENEAZĂ-te, tinere român!...
țara are lacrimi de fier pe plopii din atmosferă
sânii ei de creier lumii întregi și-i oferă
sieși sferă
sieși terră
oamenii ei dragi nu vor mai muri
am senzația că pot iubi
o femeie albă
o femeie imensă
râuri de zadă
râuri de busuioc
în care cei mai nebuni poeți din lume își cântă
requiemul renașterea
Haiku
Motto: Heralzii negri
să discutăm sumarul
existenței
de
sâmbătă dimineață
până moare soarele
(Autoprezentarea autorului)
Sunt tipul omului. Pentru a publica zece-douăzeci de poezii a trebuit să scriu mii de poeme, proze scurte, încercări de roman, eseuri și multe altele. Mi-ar plăcea să-mi public textele sub pseudonim, fiindcă numele meu contează prea puțin. Admir poemele Sylviei Plath și ale lui Liviu Ioan Stoiciu, romanele lui Ernesto Sabato și Nicolae Prelipceanu.
În rest..."vine vremea când capul va tăia securea"...
@Texte culese și selectate de Simona Toma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu