Vinerea trecută membrii cenaclului s-au reunit pentru a o asculta pe tânăra poetă Elena Donea aducând un omagiu „lunii ultimilor fluturi de vară”, cu tot ceea ce ne-a evocat aceasta prin textele citite: dragoste, nostalgie, dor, schimbare inevitabilă, însă în acelaşi timp speranţa că nu-i totul sfârşit, viaţa va continua, chiar dacă altfel, metamorfozată...
Ion Avram consideră că pentru poetă „scrisul e ceva firesc, aproape organic; unele poezii sunt atât de fireşti, par să fi venit pur şi simplu din cursul simţirii autorului”. Totuşi, textele au şi „unele pasaje explicative care îi dăunează textului. Nu ţine de poematică acest mod de a explica”, adaugă în mod critic acesta.
Stela Iorga susţine că textul „merge dinspre fericire spre tristeţe”. De asemenea, „senzaţia generală a fost că pe alocuri se cam trenează mergând pe un sentiment care nu e suficient explicitat. De aceea nu are suficientă rezonanţă”.
Titi Căpăţână ne explică că există poeţi care scriu poezie şi cei care pur şi simplu scriu poezii. După părerea sa, Elena Donea se află printre primii: „ea nu scrie poezii, ci «poezie»”. Este „un diletant care tinde către «poezie»”.
Erika Diaconu crede că „poezia e construită pe sentimentul dragostei”, descifrând câteva din simbolurile folosite: fluturul este metafora poeziei, luna este personificarea poetului, „totul stă sub semnul efemerului”. Poezia septembrie, marea îi aminteşte de Bacovia.
Nicoleta Onofrei găseşte că aceste poezii sunt o chemare a scrisului şi a bucuriei trăite prin scris. „Nu mi s-au părut echilibrate”, afirmă tot ea. „Mi s-au părut o îmbinare între joc, fantezie, aforism deranjant şi retorism la fel”, în exces.
Cristina Dobreanu remarcă un fel de a „scrie mai mult de dragul scrisului”, deşi „are şi momente de poezie autentică”. Îi lipseşte „mica cruzime care era un pigment” al textelor mai vechi. Acum „totul e prea romantic şi într-o tonalitate care nu aduce ceva nou”.
Radu Dragomir crede că „poeziile se caracterizează printr-o efervescenţă a elementelor adolescentine”, fapt care are ca efect secundar „vidul de idei”.
Simona Toma observă că autoarea „a fost mai atentă la a crea un ciclu de poeme, în a crea un spaţiu în care aceste poeme să fie la aceeaşi înălţime, egale, iar dacă acest ciclu va intra într-o carte acesta va fi o pauză de respiraţie”, fiind mai puţin concentrat.
Florin Buzdugan consideră că „poemele sunt îndrăgostite, şi din cauza asta se poate spune că sunt diluate. Este doar ce a simţit. Mi se pare cel mai reuşit grup pe care l-a citit până acum.”
Gabi Ghimpu s-a „împiedicat” de motto, găsindu-l „foarte neclar ca idee”. În plus, a remarcat diverse greşeli de logică, repetiţii nefondate şi „exprimări mai sărăcuţe”.
Paul Budeanu afirmă în mod surprinzător că poeziile citite „sunt poezii erotice sub acoperire; sunt camuflate cu nişte expresii străine de tema propusă”.
Diana Balmuş
Vineri, 4 noiembrie, la ora 18.00, citeşte la cenclul „Noduri şi Semne” Victor Cilincă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu