***
o
dureau tălpile. mergea încontinuu pe drumuri şerpuite. printre maşinile parcării
fuma ţigară de la ţigară. îşi simţea lacrimile împietrite în esofag. o zgîriau
pe dinăutru. deja uitase că aşteaptă. mai privea uneori prin crăpătura uşii de
la intrare. să nu piardă clipa. să n-o piardă. pe cine aşteptaţi sau aşteptaţi
demult, erau întrebările la care trebuia să răspundă şi ea doar ridica din
umeri. ridica din umeri şi cînd îi suna telefonul. portarul i-a făcut un semn
discret că poate intra. în faţa liftului brancardierii îi purtau mama pe o
lectică ruginită. părea un prunc pămîntiu înfăşat într-un cearşaf verde. mîna
îi tremura mîngîindu-i pielea capului. cine e bolnava a întrebat unul dintre
brancardieri. a ridicat din umeri, nu mai ştia cine e. mai apoi zilele ei au curs
altfel.
toate aceste lumi
se întîmplă
deodată
într-un punct de rouă
glob de sticlă
privit dinăuntru
***
toţi
pe rînd
Shiori Matsumoto |
îmi decupează conturul
cu ticăit de unghieră
prevestind că
are să-mi crească
în loc de inimă
o lună plină
***
vîslesc vînez urc
şi astăzi mor
iar dintre toate ce tu vezi
e cerul tăcut
al zîmbetului pe buze
***
pleoapele se vor lăsa
peste scaunele pe care ai stat
peste cănile din care ai băut
peste cuvintele pe care le-ai scris
gîndul acesta se desface mereu
ca un boboc în frunte
***
ziua de azi e un
pod cu umbre albastre
ce se roteşte
peste oraşul
ce-l mai trag
din cînd în cînd
după mine c-o sfoară
***
bufonul
vine în fiecare seară
mă învaţă
cum să fac salturi mortale
în picături de apă
***
pescarii dau la somn
bleop
bleop
pescăruşii oftează şi
trec mai departe
***
măştile astea
cu mîini şi picioare
Shiori Matsumoto |
numai bune de agăţat pe pereţi
se închină la
turle de biserici
unii se închină şi
pe furiş
cu limba
probabil că
şi cel ce se scobeşte
cu unghia între dinţi
***
cuvintele tale
rămîn înfipte
stau drepte
în mine
ca nişte cruci
***
uneori sunt iaz
pentru
lebede albe
plutind alandala
singurătate pe băţ
aglaya loveşte în pietre
ele sar
multicolore din vîrful pantofului
ca bomboanele skittles
tot aşa
cînd se plictiseşte
trage de capăt un nor
îl rupe în două
ele sar
multicolore din vîrful pantofului
ca bomboanele skittles
tot aşa
cînd se plictiseşte
trage de capăt un nor
îl rupe în două
îl legăm
eşarfă la ochi
apoi pieptul se deschide
eşarfă la ochi
apoi pieptul se deschide
să ne uităm
în noi
firesc
în noi
firesc
ca la bibelourile din vitrină
ca acum
cînd pe dinăuntru
socotesc pe degete
rochia mea carusel prinsă la un colţ
sunt doar o căptuşeală
ea mă acoperă
cu poalele ei lungi
îmi face bătături
socotesc pe degete
rochia mea carusel prinsă la un colţ
sunt doar o căptuşeală
ea mă acoperă
cu poalele ei lungi
îmi face bătături
Simona
Toma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu