“când eram mic, credeam c-o să mă fac preot,/ c-o să fiu mâna dreaptă a lui Dumnezeu, c-o să iau cina cu el și cu nevastă-sa,/că voi juca table sau șah cu Isus, că vom medita la cum se va termina lumea; cum va muri, cum va renaște, ca o pasăre phoenix, cum va fi mai albă, mai frumoasă ca fosta mea iubită de la trei ierarhi”.(Florin Buzdugan)
În vinerea de 3 februarie, Florin Buzdugan ne-a demonstrat prin măști existența unui Dumnezeu monogam, unisexuat, răstignit, a/temporal, in/divizibil, muritor, in/vizibil. Teribilismul său vine, poate, dintr-o contradicție a unui teism foarte bine documentat prin ateism, viceversa rămânând valabilă.
Colegii de cenaclu, un pic debusolați, au spus că “fragmentele în care fantezia este lăsată liberă sunt mai bine realizate față de cele în care autorul se erijează într-un căutător filozofard, remarc o mai mare atenție asupra scrisului”(I.Avram), “autorul are simț liric, sau n-are simț estetic, nu știe unde să se oprească” (N.Onofrei), “latura religioasă exprimă naivitatea copilului, maturizarea schimbă idealul copilului narator din Dumnezeu în Eros”(V.Bobe), “o revoluție în credință, o rebeliune în imagini puternice, un minus ar fi suprasolicitarea motivelor bisericești”(R.Dragomir),“textul m-a bucurat” (M.Șerbu), “grupajul are consistență prin cursivitatea imaginilor duale eros-agapi; textele construiesc o scară simbolică în care o treaptă e o idee de credință, alta un apel la deslușirea lumii prin iubire, alta un semn de exclamare într-un univers social în care totul se descompune și se reface din bucăți”( S.Vartolomei).
Simona Toma
În ultima vreme, de prea multe ori conexiunea cuvânt-sens este viciată. Consecinţa este o înţelegere greşită a temei(fie autorul nu se poate face lămurit, fie cititorul, cel căruia îi este adresată versificaţia este pe o altă lungime de undă şi nu se poate bucura de frumuseţea imaginii poetice). Frânturile de idei inspirate de cine ştie unde,plasate anapoda în frază doar pentru că au efect năucitor,nu au cum să capteze atenţia în aşa fel încât să genereze un nou stil. Recentele creaţii au un efect întristător: am impresia că nu sunt acceptată în marea comunitate a iubitorilor minunatei cadenţe, a acelor etern pasionaţi de muzicalitatea implicită a poeziei. Îmi doresc un catren cu mesaj netulburat de elucubraţii ori farafaslâcuri moderniste, acel mesaj în interiorul căruia să plutesc alături de imaginaţia mea provocată subtil , seducător.
RăspundețiȘtergereai încercat să te maturizezi? măcar cu vreo doi-trei ani așa?
Ștergere