IRONIA ABSURDULUI, ABSURDUL IRONIEI

(...)tanti firescu: Nu, Doamne-fereşte! Adică nu, nu era bun deloc, în liceu – că soţu’ meu a făcut şi liceu, şi facultate, da’ înainte de accident – îl lăsase profesorul de Istorie corigent: Mitică al meu e şi acum bâtă la Istorie. Dar ce i s-a întâmplat, ce vede el acu’ – şi nu ne explicăm, că noi suntem oameni cinstiţi, cu origine sănătoasă mult stimate tovarăşu’ – e datorită, cred eu, accidentului: că după aia a început el să-i vadă... Eu n-am aflat decât după căsătorie, că întâi mi-a ascuns... Da’ nu m-a deranjat – alţii bea şi bate nevestele! Are şi el meteahna asta a văzutului, da’ vă asigur că nu-i instigare! Ce, îşi alege omul ce fantome să vază?!

OMUL ÎN HAINĂ DE PIELE (brusc nervos): Da’ nu putea adică să vadă şi el ilegalişti? Nu putea să se întâlnească, dacă-i venea să se întâlnească cu morţi, cu ilegaliştii noştri morţi? Cu comunişti morţi?! Ce-i în subconştientu’ ăla al lui de nu vede şi el ilegalişti, ca omu’?! O fi la mijloc vreo antipatie politică, ceva? Îi plac numai ţărăniştii, moşierii?! (...)

(Victor Cilincă – OUT OF ROMANIA – scurt metraj)

„Un text cu situaţii foarte balcanice care duce cu gândul la Kusturica; interesantă alegerea de culori; creează o atmosferă captivantă.” (Radu Vartolomei)

„Interesantă ideea – desacralizarea istoriei şi a ficţiunii, a unei realităţi gonflabile; s-ar fi impus o simbolistică mult mai flexibilă; are o sprinteneală a replicilor şi a acţiunii; un scenariu care poate ajunge pe marile ecrane; original; deschiderea pentru ironia absurdului şi absurdul ironiei nu este de neglijat; un umor scrâşnit care personalizează textul.” (Stela Iorga)

„Savuros cu tuşe lirice; cadre scurte şi la obiect.” (Anca Şerban Gaiu)

„O piesă de teatru care-şi merită aplauzele.” (Andreea Melinte)

„Trecerea de la comunism la postcomunism a fost tratată prea facil; cred că ar fi trebuit accentuat tragismul situaţiilor; în rest – dialogurile şi cadrel sunt bine realizate.” (Cristina Dobreanu)

„Pare influenţat şi de Caragiale; s-ar impune un film pe acest scenariu.” (Bogdan Vrânceanu)

„Am văzut şi am înţeles personajele; o împletire între umorul brut şi cel subtil cu gust dulce-amărui.” (Tatiana Nona Ciofu)

„Un text tragi-comic; personajul principal mi-a amintit, prin nebunia lui, de soţul Aglaiei din Enigma Otiliei – care se credea Iisus Hristos şi care credea că Sfântul Duh s-ar afla chiar şi în cearşafuri etc.” (Violeta Bole)

„Fiecare element din scenariu este atent conturat şi bine inserat.” (Radu Dragomir)

„Acţiunea curge bine.” (Florin Buzdugan)

„Dur, realist, comic, tragic şi original.” (Gelu Ghemiş)

„Un text care nu mai ţine de clasic, aşa cum ne-a obişnuit Victor Cilincă; nici nu ştiu dacă este încadrabil în vreun gen; un umor uzitat, dar actual; personajele sunt construite pe altă schemă decât cele cunoscute; un fel de suprarealism bine esenţializat; are şi pasaje care ţin de absurd.” (Simona Vartolomei)

Ion Avram

Vineri, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Florin Buzdugan.

(Relaţii privind activitatea cenaclului Noduri şi Semne – tel. 0746167284; http://nodurisisemne.blogspot.com)