 |
| din "Noduri și Semne", Nr.17, pg.4, 1990 |
(Autoprezentare)
Am 20 de ani și îmi place culoarea roz. Unul din defecte: văd totul în roz. Îmi plac pisicile și caii și broaștele țestoase. Și oamenii. Scriu poezii din nevoia de comunicare cu lucrurile ce mă înconjoară, din nevoia de a depăși acea interiorizare acută care mă hârșâie. Dacă am reușit într-ale poeziei? Nu știu. O vor spune alții. (Într-o zi am să iau Premiul Nobel. Dar nu mai spuneți la nimeni.)
Al treilea ochi
eu scriu la o masă înconjurată de camere pereți de sticlă
O lumină roșie parcă s-ar developa ceva. Mă uit prin pereți
ca printr-un ecran. Și văd:
dincolo mama mă naște. O recunosc după zbateri. Întuneric
și umed. Aerul greu.
Trupul izbucnește ca lava din craterul unui vulcan
dincolo alerg din perete-n perete. Părul
mi se răzvrătește pe creștet o armată de inimi îmi bate ritmul
în urechi
încotro
îmi plec privirea auzul e un zgomot surd.
Un păianjen cu cruce își leagănă pânza.
Eu văd toate astea și scriu. Masa devine tot mai înaltă.
îi cresc repede picioarele ca în pubertate. Mă întind
tot mai mult las vânătăi pe hârtie. Masa crește mereu ajung
curând ca o răstignită
E întunericul fără fund un hău
se cască în loc de podea în loc de boltă. Ca o lumânare
în mână să nu greșesc drumul. Să ajungi odată unde trebuie.
Cineva stă cu spatele și scrie.
Filmul s-a rupt aici.
N-a fluierat nimeni în sală.
Poem pentru un bărbat domestic
1. afunzi mâna în ceață de parcă ai pătrunde.
gol lângă fereastră. câte perechi se iubesc
acum în paturi canalizări mașini.
- scrie un poem – spui – în timp ce eu
te voi iubi.
2. așa cum nici eu nu sunt prima ta dragoste.
aceleași vorbe mângâieri aceeași ondulare
a trupului. până și momentul acela ca o respirație
adâncă în răstimpuri mă strigi cu numele ei
supurând răni
deschizând cicatrici.
3. vom povesti tuturor. cum ne-am cunoscut noi
la zoo. ei tocmai dădeau de mâncare la lei și la lupi.
hălci crude de carne mirosea puternic a sânge.
și tu:
- parcă ar naște o femeie așa miros e aici.
("eu nu eu nu am născut niciodată")
animalele se loveau de gratii urlând
și tu:
- așa și copiii când se rup de întunericul mamei
mirosul acela nu poți să-l jupoi
nu poți scăpa.
("soarele asfințește și ce miros dă soarele când asfințește")
4. iubire= sentiment de afecțiune pentru cineva sau
ceva. tu spune-mi că luna e o frumoasă
de pe vremea mireselor virgine
și te voi crede
pe cuvânt.
5. amintirea ei încă îți zburlea așternutul.
amintirea lui încă mai crispa mușchii inimii.
animale față în față adulmecându-se.
totul s-a transmis prin simțuri.
la nivelul sinapselor.
liniștea ca după o criză epileptică.
6. să scriu tot așa mi-am zis. să știe și ei.
că era întuneric. unu cânta așa frumos
la saxofon.
bețivi în stradă
vântul în ferești.
lunga perioadă a dezghețării.
(un nou dans al trupurilor
o altă vibrație)
pătrunzi în mine ca și cum
te-ai afunda în ceață-
- iubește-mă – îți spun
în timp ce eu voi sfârși poemul.
Cutia de viteze
(sau poem în care cele patru viteze se schimbă după cum le taie capu)eu alina durbacă. și toate aceste cuvinte zile și nopți.
toate vârstele visele perindându-se ca o bandă destrămându-se
ca o ceață nisip mișcător. nașterea survenind în casă
ca un deșert surpriză cam ars dar bun. ca o greșeală tolerabilă
ca și numele ca și tot restul întâmplărilor.
(aici schimbi viteza te năpustești pe un drum cu multe serpentine)
mama arătându-mi scutecele mele cu găuri prin care corpul
meu lua câte o gură de aer. rochia de mireasă a bunicii transformată
în rochie de casă. după ce a fost pe rând rochița de serbare albă ca
zăpada alina în grupa mică eșarfa pentru alina zâna cea bună la carnaval.
(ninge – spun eu. redundanță – spuneți voi. și mă loviți
peste mâini. viteza se schimbă singură. încerci acum o
curbă periculoasă.)
și alina creștea într-un an cât alții în șapte. suferea de gigantism.
până în nori ajungea cu capul.
după aceea s-a îndrăgostit ca o proastă pentru prima oară.
după aceea s-a îndrăgostit ca o proastă pentru a doua oară.
și a fost minunat. cu venele tăiate în vie. cu vinul băut direct de la rană
(ca și cum n-aș fi fost eu. ca și cum aș fi fost tu.
romeo și julieta atât de moderni încât
s-au născut gata punk.)
toate scrisorile adolescenței mele; pete de cerneală și sărutări
în final
toate așternuturile adolescenței mele imaculate foșnitoare precum
zăpezile-n munte.
toate cardiogramele cu inima sufocată de aorte artere.
(încât o manevră. cutia de viteze explodează)
hei ho hei hi precum alpiniștii pe timp
de avalanșă.
@Texte culese și selectate de Simona Toma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu