luni, 27 februarie 2012

Lectură Simona Toma

între maluri

s-ar putea să-ți aduc aminte cândva

cum ne privim unghiile acvarii cu pești

și că scârțîie perna când ne foim

în vele umflate cearșafuri înalte



cum udați de-atâta fugă printre roți dințate

în călcâiele tocite

ne-am oprit

pe marginea dimineții de acum

să ne salutăm olarul cu palmele murdare de noi



s-ar putea să-ți aduc aminte cândva

că soarele se scurge

pe prima noastră piele

ca pe ferestre

când tăiem ceața
cu piepturile ca vârfurile de barcă

Sonya Fu-Can you hear me?
norii au intrat pe geam
astăzi
ziua care vine mereu
cu viteza unui ghemotoc de hârtie
suflat prin țeavă de-un copil
când ne îmbrăcăm lumea
haină încheiată până la ultimul nasture
ne desenăm pete
ne mirăm ca girafele
că putem întinde bărbia sprijinind-o cât mai sus
Sonya Fu- I don't give a damn
umflăm baloane
le băgăm în plicuri
chiar dacă
pe acoperișul arătătoarelor noastre
se mai plimbă sinucigașul
cu mainile la spate
printre guguștiuci
ne mai murdărim încă o dată
la gură
unul pe altul
cu vată de zahăr

Sonya Fu- I can hear you
Pinball
în groapa pe care o săpăm
aerul dintre mine și tine zvâcnește
cu picioare de greieri
culori
facem tumbe ca în burta mamei
exerciții la paralele pe fire întinse de telegraf
împinși printre
coloane
arcade
ne azvârlim în uși trântite
cu umerii goi
și când cerul ne frige la degete
îl tragem ca o plapumă
geam de vitrină peste noi


poem cu motto pentru aglaya v.
când murim
ne întoarcem de unde am plecat
 adică
 în burta mamei

este o bubă
ce trebuie scoasă
zise mama mamei mele
învârtind mămăliga așa
cum o învățase mama ei
văzând că n-o fierbe destul

fiica ei
mama mea
zvâcnește pe masă
în analizele medicale

e mică și aș spune doar
că e de-o seamă cu mine
sau tot la fel
o soră mai mică
așa că
cine mai e tata
cel cu ochelarii cu dioptrii potrivite
pe taraba din piață
care mângâie cu degetul
rândurile din pagini aurii

spitalul universitar, spitalul colentina, institutul oncologic, clinica radiologică

mama mamei mele
nu râde niciodată
a învățat să nu râdă
când a fost tunsă
în pușcărie
mâna ei dreaptă
sigură stă pe cuțit
și cuțitul taie
adânc găina cu pielea galbenă
până la mai
(așa i se spune ficatului
acolo unde ea s-a născut)
îmi arată fierea
ca o bubă
ce trebuie scoasă
dacă nu ești atent se sparge și
toată carnea se amărăște
nu mai e bună de nimic

mâncăm rasol de găină
în aburi de pene opărite

mama mamei mele
își privește copila cum se întoarce pe dos
și seamănă
din ce în ce mai mult a cocon
eu aștept ca tata să mă ia în brațe
hopa sus și să mergem pa-pa
 ***
clădirile înalte sunt
albe pe dinăuntru
au coridoare lungi
numere
liftiere mofluze
care croșetează

când merg
pe coridoare lungi
îmi pun mâinile la ochi
să n-o văd pe
mama
deschizându-se ca
o ușă

dacă aș fi liftieră
mi-aș desena
fereste
la lift

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu