Lectură Laurențiu Pascal

Sprijinitul Privirii

ospitalitate

Ceara lumânării adoarme în ferestra mea A4

lasă acolo o mască cu miros adânc de rugină

de mă cauţi deschide

am lăsat o aripă răsucită în butuc

şi instrucţuni de mângâiat cuvinte

puneţi gândurile în cuier

şi îţi voi prinde oftatul înainte să cadă

                                            de ai ostenit

                                            sub pielea aceasta e o formă de scaun

                                            aşează-te
                                            acum îţi aduc o cană de peisaje.

Tinereţe fără bătrâneţe

Prin ogradă
copiii se orbeau
legându-se la ochi cu frunze de nuc
cu strigăt de luptă
vânau vântul cu trestii
sub streşini cu nuci în pleoape
bătrănii închid în coajă
miezul de nucă
de bătrâni suntem şi orbi
să punem în cupe ograda
sub pielea stoarsă de timp
vor înflori începuturile vieţii.

Trepte de lumină

dimineaţă

se desenau lent în lumină pereţii
cearşaful, umărul tău
ochiul meu călare îţi fuma aerul
trăgea adânc în piept
să nu îţi pierzi aripile
sub derularea clipelor

terapie pentu îngeri

La ferestra lumii
de ochii nu-ţi plâng
stinge lumina cu pietre
va veni clipa
când un gând îl ucide pe altul
strânge aripa sub tine
pune talpa în talpă
pasul necălcat în abis
de ochii nu-ţi plâng
coboară de nouă ori
în piatră.

tatuaj

de sus până jos
acesta îmi este braţul
şi crede
nu pot scrie întotdeauna
pe o nervură de trandafir
nu pot scrie întotdeauna
sub roşu de inimă
tu să mă cerţi
mai ales când îmi uit mângâierea
pe chipul tău.