Noduri și Semne în mai 1995

Inspirată fiind de recentul eveniment la care a luat parte Noduri și Semne, am găsit de cuviință să aduc pe blog o altă (re)venire a cenaclului petrecută în urmă cu 17 ani și semnalată în Imparțial, Nr. 217, An V, 5-11 mai 1995. (Simona Toma)

Cenaclul Noduri și Semne a ieșit la drumul mare

După 5 ani de zbor- timp în care s-au organizat visuri, iluzii, revoluții și haine spirituale- gruparea literară NODURI ȘI SEMNE a coborât pe pământ. Ca niște oameni ronțăiți de cuvinte, idei și fluturi, cei străvechi, vechi, noi și viitori au întocmit o adunare de zile mari. Curajoșii, nu numai că au savurat atmosfera unui 28 aprilie fără precedent, dar au avut și revelația Poesiei Lorettei Ioja, a comentariului și judecății de valoare dăruite de Dimitrie Lupu. A fost o demonstrație că există arme împotriva truismului, convenționalului și ignoranței.

O POETĂ INFLAMABILĂ : LORETTA IOJA

ARITMETICĂ

El merge pe drum

Bătrânul alături

Doi pași în față

Un pas alături

INTROSPECȚIE

Nimic nu se mai întâmplă de ieri încoace

Liniștea măsluiește gândurile

Bunicul își șterge ochelarii

Să vadă mai bine cum cresc nepoții

***

            Fumez mahorcă și citesc poezii rusești. Citesc poezii rusești și înfulec din slănina lui Boris. Înfulec și mă uit plictisit la Ania cea cu burtă mare, ascunsă sub fusta înflorată, descusută pe la poale.

            Burlacii din căminul vecin beau vodcă și o ciupesc de șolduri pe Mașa. Mașa râde cu gura până la urechi, iar râsul slab, zdrelit la colțul gurii, se rostogolește până în bucătăria Aniei. Boris bate un cui în ușa de la baie și o strigă golănește pe Mașa.

            Vania, desculț, coboară scările, cu sacoșa de sticle goale. Sonia...Sonia arată ca o umbră. Mănâncă din pomana vecinilor și bea când se îmbată Vania. Pute a usturoi tot timpul.

            Ania spală rufele și cântă. Ce bine miroase a săpun de levănțică! Mi-amintește de bunica. Mănca puțin și făcea pâine în jarul din sobă, noaptea, când cucuveaua striga pe la garduri.

            Bunica, Ania, Sonia!

            Bunica mi-a cumpărat agrișe de ziua mea. Și eu cântam : „între două orașe”. Și bunica râdea. Râsul ei sclipea sub gene și eu cântam…cântam : “între două orașe”.

            Boris își șterge sudoarea cu mâna dreaptă.

            Ce păcătos și Boris ăsta ! Își bate nevasta și, duminica se duce la biserică. Înjură de mamă.

            Eu îl dau dracului : “Mai du-te, bă, la dracu!”

            Nu înțelege nimic din ce scriu ăștia în ziare, dar îi plac poeziile. Mănâncă slănină cu ceapă și citește poezii. Adună cu grijă firimiturile de pâine și le aruncă în pagina morților. Își aprinde o mahorcă. Fumează și citește poezii rusești.

@Texte culese și selectate de Simona Toma.