POEM
foşnetul acestei cărti
în hârâitul celor 4 pereţi
martori de odinioară
pneumonii
mătase imprimată.
ah în grădina aceea cu iarbă si măcăleandri
îmi rămăsese toată vara gâtlejul
încercam să-i prind cu o atingere linia gâtului cărnoasa, zveltă
să încerc cu vârful unghiei vena aceea albăstrie care tremura sfioasă
vrăbii zgribulite şi şcolărei
ah nu fusese decât un joc rozaliu
trebuia să ne prindem gleznele de funii
să oprim cu vârful buzelor bicicletele fluturii
să desprindem steluţele preferate din aburul geamului
şi să le acundem în săculeţii de cârpa colorată
câteodată mă gândesc să scriu un poem miraculos
un fel de ceai tare cu scorţişoara şi chiprian verde
dar nu pot controla degetele
tremurătura lor caraghioasă
culoarea pământului
culoarul şi grohăitul muribunzilor înfometaţi
docurile goale, ceaţa
cei care vorbesc cu un fel de ştiinţă exactă şi pentru cei morţi şi pentru cei vii.
mă trezesc şi acum sub picioarele groase ale patului
cum inventez amintiri micuţe strălucitoare cu tata
cum prind cu vârful degetelor globuleţe aurii
şi apoi imi aduc bine aminte
tata nu fuma niciodată
nu se oprea la magazinul de dulciuri
azi cei ce iubesc sunt aici
mâine vor fi doar buze- epiderme ofilite, in vânt
vom spune curând
liturghia etieniei
cu un fel de uşurinţă
ca acela de a bea ceaiul
şi a unelti impotriva clarităţii de migdală a otrăvii
a peştişorilor de apă dulce
a cepelor aurii
a liliecilor de telegraf
şi a păsărilor de curte.
Moi seul et ma solitudine
se moi, toujours moi
şi capul mic cât o gămălie de chibrit atârnând pleşuv deasupra uscăţivului trup
pieptul lărgindu-se temător
gemătul acela cand a rupt carnea hârs hârssss
moi toujour moi
şi proiecţiile mele in oglinda băii
lama caldă periuţa pămătuful de bărbierit şi propriul miros inţepător
cântece mai puţin drepte decât ale trupului
sudori mai fireşti decât ale minţii şi propria lâncezire
propriul abis
priveşte această mică indrazneală a zăpezii
acest păr nespălat pe cearşeaf şi unghiile neroase, negre
această mică indrazneală a ierbii
cu povârniş cu şopârliţe cu tot
e ceata şi cârciuma roşcată irlandeză
prietenoasă chiar
intru infrigurat şi spun băiete 2 beri
sunt atât de singur şi scroafa de nevastă-mea mă tot ameninţă cu divorţul
ei jacki ce poveste garaie
baiete mai adă 2 beri
ce noapte sticloasă
ce-mi vine să mă piş să ştii nu m-a iubit niciodată, m-a luat fiindcă eram henri henri barosanu si duceam ….. ah ce duceam nu mai stiu si nici nu mai contează da îţi spun eu, nu m-a iubit
acum stăm şi privim fiecare in dreptul nopţii lui
iubito visam ehehei
pieptul mi-era plin de furnici
şi tu scormoneai cu un beţişor in muşuroiul voios
soarele se făcea o frunză nătângă duioasă şi bunică-mea unt şi era aşa o după amiază cu zahăr candel cinematografe si sarutari pe ascuns.
ROMANIA DODOLOATA
Patria aceasta varsatura de octombrie
din care ramai cu senzatia ca nu ai decat cateva optiuni la batranete
rubrica sport si galosii
masina de scris luciditatea cu care ganganiile patratoase ingalbenesc pamantul
si-mi fusese atat de draga futu-i masa
cerul vinetiu cu drapele de panza si vulturii
cerbii cu pielea tare inalbiti de ceata
gradina cu trandafiri si soldati
flacarea vie si zumzetul vocilor ragusite rasturnand piata mare a orasului
camasutele inflorate si baietii visandu-se barbati
acoperisurile si gospodinele deochiate
serpii la soare uscandu-se
padurea cu securi si cimitirele de ploaie zvantate
aerul acru, betivanulde tata
patria, sila cu care aceasta luna friguroasa de octombrie ma sugruma
o gramojoara de chipuri uscate
pamantulul strans de soare
si radacini umflate.
POEM DE DRAGOSTE
ah, intre noi au fost mereu cateva femei frumoase
carora tu le adorai sanii gurguiul si ridicatura sprancenlor
tonul pitigaiat al si varful tigarii
rochitele vaporoase capotelele de pe sarma si tot calabalicul
ah, mereu a fost intre noi o liniste mare si blanda in care ne balaceam
pianul si vaza cu begonii, ceainicul de bucatarie si frigul
lucrurile imperfecte care te nedreptatesc
un fel de erezie si tevile tacute din apartamentul nemobilat.
asculta iubire am visat ca erai departe
si mi-era dor
pluteam intr un tramvai albastru
printr un spital colorat
era toamna tarziu si copacii se-necau de praf
si tramvaiul gonea, gonea si musca din maluri
crancena indrazneala a renuntarii la clipa
si trandafirii de plastic si pianul de cristal
ah, mereu au fost intre noi femei frumoase si vise
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu