[...] I-a spus că se culcă puțin, nu se simte bine. Dar orele treceau. M-am dus să-l trezesc. Dar nu se trezea. Pur și simplu stătea nemișcat în fața mea. Murise în fața mea. Din nas îi curgea un fir de sânge, i se prelingea pe buze, pe gât și tot așa până s-a îmbibat în puloverul său preferat. Putea simți firele de sânge șiroind ușor pe fața mea, din nas, gură, urechi. (Florin Buzdugan – Îl chema... )
Radu Vartolomei spune că ideile sunt bune, proza însă trebuie rescrisă. Autorul a reușit să creeze personajul narator, dar nu e destul. „Lucrează mai atent, deoarece povestea în mare nu e credibilă.” El e de părere că în textul Rătăcitul sunt doar o suită de imagini cinematografice care curg spre nimic. „Nu ai reușit să redai tensiunea.” Nicoleta Onofrei afirmă că imagnile sunt redate mecanic, titlul nu reprezintă nimic iar textele au poveste, însă nu și esență. Ion Avram crede că Florin este mult mai bun în proză decât în poezie pentru că are înclinație în a descrie. Trebuie însă să fie mai atent la tramă. E de părere că textul trebuie să fie cinstit și pentru asta nu trebuie să se mai gândească la cititori. „Te văd mai așezat și mai matur.” Alexandra Andreea Crețu observă cum textele sunt împrăștiate. „Mi-ar fi plăcut să-și continuie ideile. La suspansul pe care l-a creat de-a lungul poveștii, finalul ar fi trebuit să fie cu mult mai suprinzător.” Elena Donea spune că primul text citit e mult mai simțit, însă nu transmite la fel de mult ca cel de-al doilea. Are expresii frumoase, dar finețea lor este stricată de elemente de oralitate precum soră-sa, și așa să fie. Andrei Velea observă cum verosimilitatea lipsește. Autorul trebuie să aibă experiență pentru a scrie din perspectiva unui tată ce a avut un trecut destul de dur. În proză trebuie să fii direct, să respecți detaliile și să ai curaj să intri în substanță. Anca Șerban Gaiu afirmă că i-a plăcut rețeta primului text. Are imagini firești, cotidiene, lângă care se alătură o imagine brutală a morții. Tehnica scrisului e deficitară – textul trebuie refăcut. „Ferește-te în a plusa, de patetic.” Al doilea text e o încercare de a fi ceva, dar cam „rătacit”. Laurențiu Pascal susține că e bine pentru Florin să scrie în continuare. Există în texte niște fraze care merg spre literatură. Claudia Samoilă e de părere că textul al doilea are o oarecare filosofie, cu întrebările retorice de rigoare, care nu i se par că prind în astfel de proză. Sunt câteva fragmente care tind să atragă cititorul, însă mult prea puține.
Vineri, la ora 18:00, la sediul cotidianului “Viața liberă”, citește Anca Șerban Gaiu.
cronică de Samoilă Claudia
Radu Vartolomei spune că ideile sunt bune, proza însă trebuie rescrisă. Autorul a reușit să creeze personajul narator, dar nu e destul. „Lucrează mai atent, deoarece povestea în mare nu e credibilă.” El e de părere că în textul Rătăcitul sunt doar o suită de imagini cinematografice care curg spre nimic. „Nu ai reușit să redai tensiunea.” Nicoleta Onofrei afirmă că imagnile sunt redate mecanic, titlul nu reprezintă nimic iar textele au poveste, însă nu și esență. Ion Avram crede că Florin este mult mai bun în proză decât în poezie pentru că are înclinație în a descrie. Trebuie însă să fie mai atent la tramă. E de părere că textul trebuie să fie cinstit și pentru asta nu trebuie să se mai gândească la cititori. „Te văd mai așezat și mai matur.” Alexandra Andreea Crețu observă cum textele sunt împrăștiate. „Mi-ar fi plăcut să-și continuie ideile. La suspansul pe care l-a creat de-a lungul poveștii, finalul ar fi trebuit să fie cu mult mai suprinzător.” Elena Donea spune că primul text citit e mult mai simțit, însă nu transmite la fel de mult ca cel de-al doilea. Are expresii frumoase, dar finețea lor este stricată de elemente de oralitate precum soră-sa, și așa să fie. Andrei Velea observă cum verosimilitatea lipsește. Autorul trebuie să aibă experiență pentru a scrie din perspectiva unui tată ce a avut un trecut destul de dur. În proză trebuie să fii direct, să respecți detaliile și să ai curaj să intri în substanță. Anca Șerban Gaiu afirmă că i-a plăcut rețeta primului text. Are imagini firești, cotidiene, lângă care se alătură o imagine brutală a morții. Tehnica scrisului e deficitară – textul trebuie refăcut. „Ferește-te în a plusa, de patetic.” Al doilea text e o încercare de a fi ceva, dar cam „rătacit”. Laurențiu Pascal susține că e bine pentru Florin să scrie în continuare. Există în texte niște fraze care merg spre literatură. Claudia Samoilă e de părere că textul al doilea are o oarecare filosofie, cu întrebările retorice de rigoare, care nu i se par că prind în astfel de proză. Sunt câteva fragmente care tind să atragă cititorul, însă mult prea puține.
Vineri, la ora 18:00, la sediul cotidianului “Viața liberă”, citește Anca Șerban Gaiu.
cronică de Samoilă Claudia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu