Asaltul literaturii

“Cineva se prăbuşise în genunchi, îşi lipi fruntea de podea şi, în sughiţurile plânsului, îngăima o rugăciune. Altcineva se apropiase de pereţi şi începu să cojească varul, mişcându-şi frenetic buzele ca şi când ar fi vrut să-i îngâne necazul. Restul lumii asmuţi în jurul unei mese rotunde, cu palmele ridicate spre tavan chemându-şi morţii…”

Radu Dragomir, Anticamera – proză experiment

Anticamera lui Radu Dragomir îşi găseşte argumentul pentru subintitularea textului - proză experiment numai în măsura în care motorul ce a pus în acţiune pe autor e provocarea, tatonarea unor soluri nesigure dar atrăgătoare, cum e folosirea alternanţei timpilor, ori poate pur şi simplu dorinţa de a scrie un text nou pentru lectura la cenaclu. Chiar dacă această alternanţa a timpilor a cam dat peste cap receptarea textului şi „a fost cam obositoare” (Victor Cilincă), Alexandru Maria găseşte evidentă intercalarea planurilor şi consideră că e chiar monotonă. Deşi textul, la modul generic, a fost văzut de unii ca un tangenţial al genului SF, de alţii ca o filosofare existenţială, unii nu au înţeles nici de ce SF, nici de ce filosofare, dar ca la fiecare şedinţă a existat un spaţiu comun, unde părerile converg, şi anume că suferă de lipsă de simplitate, prea împodobit stilistic (Anca Şerban), abundă într-o furie a cuvintelor (Simona Toma). Cristina Dobreanu îşi explică folosirea termenilor tari şi mari prin faptul că autorului îi place literatura şi astfel se lasă furat de multele sale achiziţii, de cuvintele înmagazinate. Stela Iorga spune că folosirea termenilor consacraţi, luaţi din text şi însuşiţi de scriitor este extrem de obositoare şi îndepărtează de text, s-ar cere o trecere a lor prin filtrul minţii, astfel încât totul să apară mult mai simplu. Dincolo de concentrarea textului, sau de construcţia debilă (Stela Iorga), Radu Dragomir reuşeşte să transmită imagini puternice (Sabina Penciu), să se remarce printr-o forţă a imaginaţiei (Ion Avram), dar şi printr-o eleganţă şi frumoase ziceri ca „cioplită în riduri”(Victor Cilincă). Nu s-a putut deci contesta potenţialul pe care Radu Dragomir l-ar avea, textul anunţă un tânăr muncitor şi dacă el va vrea să scrie, va scrie, chiar dacă nu mereu vom şti care e forţa ce-l apleacă la masa de scris.

Nicoleta Onofrei

Vineri, pe la 18, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Sabina Penciu.