Poeme, Ştefan Ciobanu

Ştefan Ciobanu este editor pe site-ul literar http://www.bocancul-literar.ro şi moderator al întâlnirilor Pariu pe Prietenie organizate de http://www.bocancul-literar.ro

Câteva din premiile pe care le-a primit:

în octombrie 2010 premiu pentru poezie la Festivalul Naţional de poezie Octavian Goga, Cluj; noiembrie 2009 Marele premiu al Festivalului Internaţional Grigore Vieru, Iaşi; în mai 2009 premiul I la Festivalul Internaţional ‘’Lucian Blaga’’; martie 2009 premiul II la Concursul naţional de poezie Leoaică tânără iubirea din Piteşti; şi altele.

Apariţii literare în revistele: Luceafărul; România literară; Convorbiri literare; Citadela; Cetatea Culturală; Dunărea de jos; Oglinda literară; Poezia etc.

1. oraşul simţit

când am ajuns în oraşul plin de catarge
nu mai ştiu dacă era totul pierdut
ţâşneau de lângă manechine spărgând vitrinele
se îndreptau ameninţător spre soare
dar se opreau nu foarte aproape de nori

mă gândeam că aş putea să îmi fac din ele
un scăunel pentru bătrâneţe pe care să stau
sau sub care să toarcă pisica aceea din pisică
despre care se tot vorbea prin lume

din difuzoarele postului de radio local
se auzea marea ca un om ce trăgea să moară
şi mie mi se părea corect

cu toţii erau plecaţi să vâneze velele luate de vânt
lăsaseră lingurile suspendate la nivelul gurii

ţin minte amiezile când
asemeni unui osândit obligat să-şi revadă
faptele incriminate
priveam paturile goale ale copiilor
ciuruite de catarge





2. o rană limpede mă acoperă ca o prelată

rătăcit în cameră departe de uşa care dă în holul lung
ca interiorul unui şarpe
întins la baza zidului
acolo unde cărămizi pline de nisip cântă primele
simfonia putrezirii
descopăr sub o cârpă unsuroasă o sticlă cu vin roşu
ca sângele meu de ieri
şi un pahar ce ar fi putut foarte bine să aibă
urme de ruj

încep să torn în pahar
stelele se aud dincolo de zid
paharul se umple dă pe afară
firicele de vin se întind prin praful intim
precum crăpăturile într-un pământ
neudat de ani buni
se unesc repede într-o mică baltă
care seamănă la început cu o palmă deschisă

încet încet camera se umple
întreaga lume se umple
se reduce totul la un numitor roşu

adânc îngropat în vin
continui să torn
paharul se îngălbeneşte galopant
&
lacrimile se ridică la suprafaţă
ca nişte bule de aer în timp ce
mătasea broaştei îmi acoperă privirea






3. despre culoarea rănii

totul a început firesc
dormeam în patul contabil
viaţa se copia identic în jur
când
a sunat la uşă contorsionând liniştea
atunci m-am dus să deschid
şi am lăsat în aşternuturi talpa piciorului drept

a doua oară am lăsat tot piciorul
a treia oară piciorul plus o parte bună din bazin
astfel că
ajunsesem să mă duc la uşă lăsând în pat
piciorul drept tot bazinul şi palma mâinii drepte

într-un final
când perdelele au început să putrezească
m-am îndreptat să deschid
lăsând în urmă tot trupul

atunci a început visul acesta
ce parcă durează de o veşnicie
în care stau sub o tarabă ca o foaie de ziar
privind prin fantă în zare la nişte câmpii
ce se umflă şi sunt gata să explodeze






4. unde îmi pare că exist

sunt un magician cu un joben din cărămidă
şi o baghetă asemeni unui imens băţ de chibrit

port roba unui rege de amiază
în urmă trena acoperă cu valuri largi
nisipurile deşerturilor prin care am trecut
strângând dedesubt
broaşte şi alte medalii îmbătrânite

astfel îmbrăcat oamenii nu îmi dau voie să urc
în mijloacele de transport în comun
fac băi de nămol în umbra mea
îmi dezvelesc carnea încă vie pentru a ascuţi în hăul ei
armurile

toate astea până când am să le zic în faţă
exasperat
identitatea dintre cuvintele
destin - intestin

trăiesc pentru un fluture
ce îmi cotrobăie rar
aerul din jur

pentru îndrăgostiţii ce-şi plimbă câinii lupi
pentru că doar ei ştiu exact ora
când porţile oraşului sunt închise
de baudelaire


5. drum bun domnule nimeni

în dimineaţa aceea
toţi oamenii întinseseră de la ferestrele lor
nişte cabluri oţelite pe care mergeau încet
spre unde aveau nevoie
într-o zumzăială surdă

se mişcau precaut ca nişte bătrâni pe gheaţă

miile de cabluri se pierdeau în zare intersectându-se
formau o burtă sub greutatea tălpilor zdrelite
de care picăturile de sânge atârnau ca nişte mere

pe relieful străzilor goale
se vedea doar un caroiaj de umbre

eram decis să duc pianul chiar şi în condiţiile acelea
am cautat sub clape
o pereche mai groasă de ciorapi



(grupaj din volumul în pregătire De-a buşilea prin aer)