CRONICĂ DE CENACLU : Prin morfina sentimentelor

(…) ştiu exact/ câte kilograme ai/ câte şosete pierdute/ câte refuzuri neîmblânzite/ îmi îngrădesc urechea stângă/ între pulsul şi apartamentul tău - 7-8/ aştept să pocnească luminile pe toată strada/ să dizolve publicitatea şi grindina/ îmi este matinalul oricare de tine/ doar să pot auzi/ 'set the controls for the heart of the sun' iar şi iar/ în splină în plex în tine

(Ioana Andrada Tudorie - Fructele preferate ale apartamentului tău)

"Interesantă, la Ioana Andrada Tudorie, este ideea de raportare la evenimentele de fiecare zi; este surprinzătoare în construcţie, dar monotonă în modul de lecturare - fapt ce-i deserveşte textul." (Marius Grama)

"Consemnează liric momente din viaţa ei de zi cu zi; creează o atmosferă dură, încărcată; un suprarealism care vine din plasarea în poem a lucrurilor palpabile, a simţurilor, prin trimiteri la unele chestii cotidiene din zona muzicii (de exemplu, Pink Floyd, Chopin etc.)." (Anca Şerban Gaiu)

"Un fel de jurnal senzual; are poveste, durere, nostalgie etc. - trăiri trecute, parcă, printr-o morfină; nu se teme de cuvintele curente - ceea ce o face foarte contemporană; are o obsesie către simbolism; în ciuda disperării temperate şi a unei atmosfere sumbre, poezia curge delicat, natural şi cinstit." (Victor Cilincă)

"Nostalgia şi regretele vin din retrăirea unei iubiri dintr-o poziţie detaşată." (Cristina Dobreanu)

"Este ancorată în cotidian; din punct de vedere literar, este descriptivă; mizează pe efecte artistice speciale." (Gelu Ghemiş)

În flashul literar, Victor Cilincă a făcut o pledoarie pentru experimentul de a scrie, arătând că un autor, pentru a rămâne în literatură, trebuie să încerce cât mai multe genuri - pentru că nu se ştie care dintre ele îl va recomanda posterităţii; în acest sens, a exemplificat prin Herman Melville, renumit prin Moby Dick, şi cu Pierre Boulle - autor cu o biografie fascinantă, care, deşi a încercat toate genurile, a rămas cunoscut prin Planeta maimuţelor.

Astăzi, în preajma Anului Nou, le urăm tuturor membrilor şi fanilor cenaclului Noduri şi Semne obişnuitul La mulţi ani! şi vă invităm să vă exprimaţi liber, prin lectură sau altfel de manifestări literare mai mult sau mai puţin spontane.

Consemnat de Ion Avram

CRONICĂ DE CENACLU/ ”Salcâmul lui Chioru”

Vinerea trecută, ne-am început seara cu "Don Quijote de la Mancha" al lui Cervantes, propus de Ion Avram, care a spus că romanul reprezintă un omagiu adus capacităţii omului de a fantaza, visul suprem fiind de a visa însăşi visarea şi creatorul.

În continuare, Costel Crângan ne-a citit un fragment de proză numit "Salcâmul lui Chioru", despre care Ioan Gh. Tofan spune că are un final imprevizibil. Ion Avram crede că acest prim capitol pare a fi o poveste de sine stătătoare, întreagă şi rotundă. Autorul dovedeşte că are conştiinţa şi ştiinţa textului. De asemenea, creează atmosferă, iar sugestia de magie neagră incită cititorul. Marius Grama întrevede o poveste coerentă, după lecturarea căreia rămâi cu o idee clară. El apreciază faptul că autorul nu pică în păcatul de a întinde artificial fragmentele. Materialul este penetrant, compus din cuvinte simple şi elocvent. Stela Iorga e de părere că ideea exorcizării răului în lume este foarte bine prinsă în text. Această expulzare metaforică este graduală, fină şi anticipată. Dintr-o perspectivă cosmică, salcâmul incubează mai multe drame, devenind astfel un simbol. Adnotările în latină nu slujesc textului, ci par a trăda un soi de nesiguranţă. Comentariile auctoriale sunt redundante, încărcând fără scop textul. Simona Toma observă neconcordanţe la nivelul logicii ideilor şi curgerii acestora şi spune că ar prefera un limbaj mai natural. Liviu Cocei conchide seara, adăugând faptul că dictonul poate fi păstrat atâta timp cât are în sine o încărcătură semantică.

Astăzi, începând cu ora 18:00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", citeşte Marius Grama, iar flash-ul literar va fi prezentat de Paul Budeanu. 

Sabina Penciu

CRONICĂ DE CENACLU/ Risipind poezia printre degete

Poeta Anca Şerban Gaiu a deschis seara prin prezentarea unor date biografice ale scriitorului Mihail Sebastian, un autor apropiat sufletului său, referindu-se, în mod special, la romanul "Accidentul" - "o carte cu descrieri ale Bucureştiului de odinioară foarte bine realizate. O scriitură compresivă care nu este o capodoperă - dar este, cu certitudine, un roman ce-ţi merge la suflet."

De la ferestrele unei camere cât un cer întunecat/ Se lipise un nor şi ploua cu fulgere,/ Mai încolo soarele se juca prins în mâinile unui copil;/ O ţeavă de eşapament şi încă o ţeavă de eşapament,/ O pădure de ţevi de eşapament cântau mirosind a fum;/ Pe caldarâm un om îşi picura încet sufletul,/ Atunci copilul speriat scăpă soarele din mâini care se sparse,/ Şi în camera cu ferestre mari care tocmai se deschideau năvăli fumul.
(Erma Albu - Urbană)

Erma Albu (pseudonim) a citit douăsprezece texte, în care se vede cum raţiunea cu simţirea/trăirea nu se armonizează într-o formă poematică fericită pentru a sprijini demersul poetic al autoarei, fapt care a determinat o dispută mai mult sau mai puţin principială - unii participanţi, într-un acces de zel neînţeles, împingând comentariul până la criticarea atitudinii protagonistei şi mai puţin a valorii/calităţii literare a textelor.

Anca Şerban Gaiu: „Nişte gânduri unde se vede o anume gingăşie şi care, accidental, sunt puse în formă de poem.”
Marius Grama: "Îi scapă poezia printre degete, risipind-o; pare a nu se lua în serios; are şi dezacorduri care dezamăgesc."
Andrei Velea: "Încercări de poezie; progresul în poezie înseamnă să te confrunţi cu critica şi nu să ţii textele în sertar."
Stela Iorga: „Nu are motivaţie interioară serioasă şi nici sclipirea necesară poeziei; nu are coerenţă în mesajul ideatic; să aibă o minimă cenzură literară, estetică, ideatică.”
Costel Crângan: „Nu creează stare; n-am simţit imaginile propuse; să şlefuiască textul până va căpăta acel inefabil specific poeziei.”
Victor Cilincă: „Mă sperie când văd cum cuiva îi iese ceva genial din întâmplare şi aproape inconştient; textele nu au emoţia comunicării fireşti; se vede dorinţa de a scrie.”

Astăzi, la ora 18,00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", citeşte Costel Crângan.

Ion Avram

CRONICĂ DE CENACLU/ „Filosofie, sociologie şi poezie”

Vinerea trecută, Andrei Velea a găsit de cuviinţă să ne prezinte una din cărţile lui de suflet - „Revolta maselor”, de José Ortega y Gasset; carte care l-a inspirat să scrie un ciclu de poeme cu titlul „Omul vag”.

„cu dinţii drept compostor şi pleoapele ştergând parbrizul,/ omul vag nu aşteaptă un autobuz, ci se aşteaptă pe sine./ în purgatoriul ad-hoc,/ omul vag sparge seminţe/ cojile sar din el ca paietele dintr-o combină”. (omul autobuz, Andrei Velea)

Marius Grama a văzut grupajul acum, dar şi într-o altă lectură mai veche cu câţiva ani, ca „un exerciţiu, o joacă inteligentă cu omul vag, din care nu iese un personaj conturat, există dezgustul autorului care-şi distruge personajul, nu-l construieşte”. Ana-Maria Cheşcă a rămas surprinsă de transpunerea ideilor din „Revolta maselor” în poeme şi i-a plăcut, a văzut talent. Octavian Miclescu, referindu-se la romanul Timpul ezitărilor a trecut, a spus că Andrei Velea „s-a născut pentru revolta socială, a găsit forma potrivită pentru omul vag, îi fac bine aglomerările în text, forţa descrierilor”. Anca Şerban-Gaiu a făcut comparaţie cu un alt grupaj, Lolita, spunând că de data aceasta autorul nu este implicat afectiv „în această găselniţă, pare a fi un eseu cu tente lirice vagi”.

Simona Toma

P.S. Astăzi, pe la orele 18 trecute fix, la sediul Cotidianului „Viaţa liberă”, ne citeşte Erma Albu.

CRONICĂ DE CENACLU/ Tonuri moi de acuarelă

"Copilă fiind/ Am învăţat înserarea să se joace cu mine/ Să îmi ţină stelele, cerul şi sticla cu lapte/ Înserarea şi-a pus plapuma peste copilăria mea/ Din care m-am trezit/ Aproape femeie/ Aproape prea târziu/ Mâinile îmi crescuseră deja/ Şi din tălpi îmi curgeau zile întregi." (Carmen Cristina Neacşu, Poezia întîi)

Vinerea trecută, Carmen Cristina Neacşu ne-a prezentat, de-a lungul a şapte poeme, o trecere de la o stare de nostalgie asupra copilăriei la o stare de confesiune aproape dură a maturităţii notată direct, la persoana a doua singular, aproape imperativ.

"Îţi dau ţie/ Cântecul din miezul de pâine/ Şi ultimul galop de cal ucis/ Mugurii crescuţi pe morminte de păsări/ Şi plânsul ţi-l dau/ Să speli de pe ochii lumii/ Nepăsarea.”( Poezia Şapte)

Ana Maria Cheşcu a remarcat “unele versuri frumoase”, că există sensibilitate, dar “parcă lipseşte ceva”. Lui Costel Crângan i-au plăcut textele “pentru că nu sunt dintr-un tipar” şi a simţit parcă nevoia folosirii, de către autoare, a unor cuvinte mai dure. Anca Şerban Gaiu a găsit “o stare conturată cu foarte mare delicateţe, cu multă curăţenie, şi a declarat textele ca fiind pentru a fi citite printre rânduri”. Stela Iorga le-a văzut inegale, caline, că “merge să mai lucreze cu sinele, nu ratează lirismul”. Cristinei Dobreanu i-a plăcut delicateţea, a remarcat şi ea un “un bun simţ care ţine autoarea în cadrul poeziei”. Matei Leonard a văzut emoţia din texte şi că “la nivel artistic stă bine, dar mai trebuie lucrat la nivelul tehnicii”.

Simona Toma

P.S. Astăzi, de la orele 18 trecute fix, la sediul cotidianului “Viaţa liberă”, ne citeşte Andrei Velea. Flashul literar va fi prezentat tot de Andrei Velea.

CRONICĂ DE CENACLU/ De la filozofia vinului la ”...munca este chiar o joacă”

O seară de vineri în care ne-am întins gândurile şi câteva lucruri de pe sub coaste printre cuvinte şi cărţi. Au fost ceasurile lui Liviu Cocei şi ale lui A.G.Secară. Liviu ne-a prezentat o antologie coordonată de Berry C. Smith, carte a cărei traducere a apărut prin 2010 la editura Art cu titlul Filozofia Vinului. A.G.Secară a  venit să ne spună cum poţi împăna o poveste simplă cu zâmbete:

Dimineața, cu mintea limpede, deși cam ursuz, ar fi vrut să facă sex cu vreuna dintre angajatele de plăcere ale Companiei, dar toate erau puse la încărcat, îl căută pe manager:

"Domnul Cedric era de două zile aici, nu?"
"Da, stimatul nostru client venise de două zile cu o amantă neoficială, despre care nu vă mai pot spune altceva. Oricum ați fi aflat din înregistrările Cabanei, care acum au rămas doar audio, prin măsurile luate de programul de protejare a martorilor."
Legea era clară: adevărul trebuia aflat fără a face nici un rău, cât de mic, martorilor. Ioachim era într-o situație absurdă, dar absurdul era și el interzis prin lege, aşa că nimeni nu ar fi putut spune că este absurd să ascunzi un martor esențial, de la care se putea afla ceva..."

Victor Cilincă a susţinut că avem de-a face cu o proză de calitate, scrisă cu un superb umor englezesc. Andrei Velea a văzut textul ca pe o parabolă, cu urme de pamflet, dar finuţ construit. Stela Iorga şi Cristina Dobreanu au considerat fragmentul prezentat un exerciţiu inteligent, în care se zăresc mai multe planuri, dar fără miză. Tudor Neacşu şi Marius Grama au recunoscut capacitatea autorului de a intra discret într-o altă lume, fără să fie obositor.

Astăzi, începând cu orele 18,00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", citeşte Carmen Neacșu, iar flash-ul literar va fi prezentat de Anamaria Cheşcu.

 Laurenţiu Pascal

CRONICĂ DE CENACLU/ A scrie din pasiunea de a reconstitui

Odată cu legea antifumat, Matei Leonard ne-a făcut părtaşi la o incursiune succintă, dar bine documentată, despre interferenţele narcoticomane în cultura română din secolele XV - XVIII. Având ca suport cartea lui Andrei Oişteanu, "Narcotice în cultura română: istorie, religie şi literatură", Matei ne-a vorbit despre discursul împotriva tutunului al lui Nicolae Mavrocordat, despre Constantin Racoviţă Cehan, primul morfinoman român, care consuma un soi de absint cu peste 45 la sută alcool, însoţit de uleiuri psihotrope, despre efectele sedative, analgezice şi anestezice ale macului, despre cum s-a fript logofătul Tăutu bând cafea, crezând că e vreun fel de rachiu, dar şi despre Alexandru Lăpuşneanu, care solicita adesea canabis, indicat pentru proprietăţile terapeutice ale frunzelor, florilor şi seminţelor sale.

În continuare, prozatorul I. Gh. Tofan ne-a citit capitolul V, numit "Penumbra", din romanul său, "Pe malul de lut al fluviului". Spre deosebire de alte dăţi, I. Gh. Tofan a reuşit să-i amuze pe cititorii prezenţi la cenaclu, lucru datorat unui pasaj erotic, despre care Simona Toma crede că se aseamănă unui film românesc postdecembrist, în care sunetul nu este bun. Pe de altă parte, Anca Şerban Gaiu e de părere că scenele erotice ar mai trebui condimentate şi că finalul este banal. A. G. Secară remarcă faptul că autorului nu îi reuşeşte transfigurarea totală, continuând să fie grăbit în scriitură. Victor Cilincă crede că există prea multe explicaţii, din cauza cărora dispare literatura. Stela Iorga observă preţiozităţi de limbaj, stereotipii în reflexul scriptic şi stilul oficial care dă buzna peste literatură. Ea e de părere că autorul trebuie să mai facă nişte exerciţii de stil, deoarece textul ni-l dezvăluie ca fiind nonparticipativ, ci mai mult descriptiv. Deşi iniţiativa erotică este bine surprinsă, convenţiile trag textul în jos, conchide aceasta.

Astăzi, începând cu ora 18,00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", citeşte Adi Secară, iar flash-ul literar va fi prezentat de Liviu Cocei.

Sabina Penciu

CRONICĂ DE CENACLU/ Cercurile chimerei

Vinerea trecută, Victor Cilincă ni l-a prezentat pe Marin Sorescu, personalitate marcantă în literatura română pentru poezia, proza, dar şi teatrul său postmodernist, în care se îmbină armonios umorul şi suprarealismul. Acesta a citit fragmente din cartea intitulată "La lilieci", mai exact "Dumneata", "Rânduiala" şi "Datul în jujeu", pe marginea cărora s-au împletit dialoguri livreşti.

Cristina Dobreanu ne-a prezentat o hermeneutică reuşită, consistentă şi bine argumentată a cărţii "chimera între ziduri" de Nicoleta Onofrei, conform părerii lui Matei Leonard. Stela Iorga apreciază textul ca fiind o analiză la cuţit, abordarea făcându-se pas cu pas, astfel că motivele şi laitmotivele principale ale cărţii sunt identificate și argumentate treptat cu validări de text. Din punct de vedere critic, textul este tensionat, însă ordonat, apropiindu-se oarecum de eseu. Victor Cilincă susţine că lucrarea este o proză de calitate, scrisă într-o manieră elegantă şi cu încărcătură poetică.  Există un anumit ritm, concluzia este foarte bine construită, cuprinzând esenţialul, iar opulenţa liricului face din text o critică poetică. De asemenea, Victor Cilincă observă felul în care Cristina Dobreanu construieşte în jurul fiecărui vers al Nicoletei Onofrei propria poezie, astfel că publicul cititor ţintit este cel avizat. Carmen Neacşu spune că textul a prins-o şi că a putut vedea poezia Nicoletei dintr-o perspectivă mai profudă. Tot în acest sens, Ana Maria Panagatos adaugă faptul că datorită acestei interpretări se poate apropia de universul criptic al chimerei. Din punctul meu de vedere, cronica realizată de Cristina Dobreanu este foarte bine structurată şi scrisă, reuşind să ofere o cale de acces în cercurile concentrice ale chimerei. Deşi se observă că textul nu este conceput de un filolog, eu cred că el reprezintă un real suport pentru cei care au curaj să pătrundă în universul poetic al Nicoletei Onofrei.

Astăzi, începând cu orele 18,00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", citeşte prozatorul I. Gh. Tofan, iar flash-ul literar va fi prezentat de Liviu Cocei.

A consemnat Sabina Penciu

CRONICĂ DE CENACLU/ Faraonisme fantasciente

În deschiderea serii, Fănica Dumitrache a vorbit despre scriitorul portughez José Saramago - laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1998 - prezentând câteva date biografice şi unele aspecte din activitatea acestuia: autor de cronici literare, nuvele, piese de teatru şi romane. Cartea Eseu "despre orbire" ne-a fost recomandată ca fiind reprezentativă pentru stilul oarecum dificil, dar surprinzător şi neobişnuit al lui Saramango şi pentru spectaculozitatea încărcăturii metaforice.

În continuare, Ilie Răpcianu a citit două fragmente de proză în care fantasticul şi realul se interpun încercând să capteze atenţia cititorului.

(...) Mormântul s-a deschis şi s-a prelevat o probă din osemintele domnitorului şi s-a pus într-un cilindru dintr-o sticlă foarte groasă... Fiind surprins de ceea ce se întâmplă, m-am dus la un cercetător care mi s-a părut mie mai de încredere şi l-am întrebat ce se petrece... El mi-a spus că eu i-am adunat pe ei într-o grupă ca să demonstrăm că toată istoria României este falsă şi de aceea colectam relicve din osemintele fiecărui presupus domnitor ca să le analizăm... Eu nu îmi închipuiam cum să aflăm dacă cineva este domnitor sau nu din osemintele lui, şi el mi-a spus că suntem în anul 3000 şi că acum totul este posibil...(...)
(Ilie Răpcianu - O amintire uitată în trecutul ireal)

„O încercare literară care ar putea fi o povestioară fantastică, dacă nu ar fi prea explicativă.” (Anca Şerban Gaiu)
„Se vede tendinţa de a complica din dorinţa de a şoca.” (Andrei Velea)
„Unele descrieri demonstrează o prezumpţie de maturitate; are şi stângăcii proprii vârstei.” (Octavian Miclescu)
„Perspectiva e frumoasă, dar mai are de lucru. Nişte tribulaţii între filozofie şi istorie.” (Stela Iorga)
„O povestioară fantastică acceptabilă; are coerenţă şi imaginaţie; să fie mai atent la redactare.” (Marius Grama)
„Să-şi încetinească ritmul, ca să capete - şi literar vorbind - o anumită coerenţă; cititorul este deştept - să nu uite asta.” (a.g. secară)
Nu închidem cronica fără a-l aprecia, şi pe această cale, pe colegul nostru Victor Cilincă pentru nominalizarea sa la Premiul UNITER, pentru piesa de teatru "Henri Mathias Berthelot, generalul generalilor", pusă în scenă radiofonică sub regia artistică a lui Attila Vizauer.

Astăzi citeşte Cristina Dobreanu, după un start de Victor Cilincă.

A consemnat Ion Avram

Cronică de cenaclu: Teatru antic în secolul XXI

Marius Chiru ne-a oferit vinerea trecută o lectură inedită, ba chiar curajoasă, potrivit lui Ion Avram – o piesă de teatru care aduce aminte de vechile capodopere greceşti ale marilor Eschil, Sofocle, Euripide. Lipsită de acţiune şi axată mai degrabă pe tensiunea internă a dialogului, piesa a început cu nelipsitul cor specific teatrului antic, pentru ca apoi să apară treptat personajele. Fără o intrigă puternică şi cu o poveste de dragoste voalată, textul a fost primit puţin cam sceptic, dar au fost remarcate imaginaţia şi cursivitatea. Atât Cristina Dobreanu, cât şi Stela Iorga l-au sfătuit pe autor să încerce să pună pe hârtie subiecte mai personale, autentice. 

Astăzi, de la ora 18,30, la sediul Viaţa liberă, Ilie Răpcianu ne-a promis proză.

Nicoleta Onofrei

CRONICĂ DE CENACLU: Capitalism la ”Second Hand”

Victor Cilincă ne-a citit, vinerea trecută, un fragment din piesa de teatru "Second Hand", numită şi "Centaurul", care are în centrul ei două personaje puternice: Baban, un bătrân cu picioarele paralizate, fost comunist, imobilizat într-un cărucior, şi Bebe, un tânăr surd, aflat la vârsta majoratului.

Ion Avram remarcă umorul de situaţie, succesiunea replicilor, mişcarea scenică, precum şi ironia făcută la adresa capitalismului nostru sălbatic. El identifică numeroase zone în care apare poeticul şi consideră că întreg textul este o metaforă. Stela Iorga observă puterea de caracterizare a personajelor, făcută preponderent prin dialog, dar şi hazul trist, pe alocuri grotesc, care însoţeşte fragmentul, de la un capăt la celălalt. Anca Şerban-Gaiu spune că a reuşit să vizualizeze totul şi compară personajele cu Yin şi Yang, elemente interdependente ce încropesc simbolul centaurului. Fănica Dumitrache e de părere că handicapul personajelor se regăseşte sub altă formă la fiecare om în parte. Cristina Dobreanu identifică două tipologii specifice tranziţiei noastre: un fost comunist şi copilul cu handicap, simbol al unei societăţi deschise spre viitor. Aceasta consideră că fragmentul este încărcat de dialog şi crede că prezenţa mai multor didascalii ar servi caracterizării personajelor.

Victor Cilincă ne-a prezentat şi cartea "Maestrul şi Margareta" de Mihail Bulgakov. Scris în cinci ani şi tipărit la zece ani după ce a fost terminat, romanul prezintă vizita diavolului în lumea sovietică. Pe lângă suprarealism şi umor absurd, găsim şi o poveste de dragoste. Autorul foloseşte tehnica contrapunctului, alternând naraţiunea pe două planuri. Victor Cilincă spune că descrierea Moscovei din anii '20 este echivalentă, în universul plastic, cu "Grădina plăcerilor" de Hieronymus Bosch.

Astăzi, începând cu orele 18.00, la sediul cotidianului "Viața liberă", citeşte Marius Chiru, iar flashul literar va fi prezentat de mine. 

Sabina Daniela Penciu

CRONICĂ DE CENACLU: Erotismul bine temperat

Octavian Miclescu. Tudor Neacşu. Adi Secară. Andrei Velea. În apropiere de „Valentine´s Day” - literatură erotică. Proiectul „IV romane” - lecturi publice din romane în curs de elaborare. Seară organizată de Librăria „Donaris”. Mai timid, mai roşind (şi… chiar n-a fost cazul!), au păşit vineri seară în „Donaris” (full!) tinere, tineri şi de alte vârste, (aproape) tot Cenaclul „Noduri şi Semne” în păr, căci acolo „semnează” la greu cei patru muschetari.

Miza erotismului nu pare să fi atras mai straşnic decât faptul că, după  atâtea lecturi publice ale celor patru din romanele în lucru (până acum, doar la Librăria „Humanitas”), lumea îi ştie! Eleganţa dialogului, umorul, atmosfera intimă au dominat o seară de aliniere a planetelor… literare, pentru că lectura s-a suprapus peste seara de cenaclu. Au fost citite doar pasaje erotice - a fost literatură, domnule, nu exagerări frivole; de altfel un spectator matur reclama chiar cuminţenia textelor - motiv să „sară” apoi din raft Emil Brumaru şi alţii.

•  

Starostele adunării, profesorul, traducătorul şi cititorul Doru Căstăian, a fost parcă şi mai în formă, ca amfitrion, decât arată de obicei la această serie de lecturi. A fost un câştig net: să asculţi, să compari patru stiluri total diferite! Mi s-a părut şi că autorii au făcut, pentru o seară, schimb de stiluri. Astfel, hâtrul marinsorescian Miclescu, din al său mai vechi „Decojitul cerului” (superb titlu!), s-a transmutat parcă în proza semnată de Neacşu. Miclescu (se simte respiraţia romancierului pregătit să dea o carte mare, cel puţin ca volum) şi-a permis să nu se emoţioneze, tratând fotografic, cu sexperimentalismul ataşat oarecum modei, niţel minimalist, parcă din mai vechiul Velea. Neacşu s-a dovedit iar un neoclasic bine stăpânit, cu umor şi întorsături neaşteptate, cu realism crud, moromeştean de Dobrogea. Tuşe frivole, franţuzeşti, umor à la Woody Allen, mizând pe nebunia lui „ce-ar fi dacă…?” (şi autorul poate muuult!) dau la cultivatul Secară măsuraconaisseur-ului lecturilor. Puţin formal în paginile sale recente cu personaje politice cam utopice, Velea aduce acum o senzualitate plăcută, pe care nu i-o bănuiam.

Astăzi, la cenaclu, va prezenta un autor celebru. 

Victor Cilincă

Invitat pe blog: Octavian Perpelea

un cavou numit dorinţă

tinereţea s-a dus

animalul nu mai e la manete
de ani buni tot încerci să fii din nou împăcat cu tine
ca pe vremea când era îndeajuns
să-ți sugi degetul pentru
a simţi bucuria vieţii

acum nu mai aştepţi nimic

eşti antropologul ală plictisit să mai caute

tribul care ar fi putut face din el o celebritate

nu te mai gândeşti la trecut ori la viitor

pata de pe chiloţi desenează perfect harta

destinului

stil vechi

a murit nea Oane

bătrânul lăutar

rapsodul bucuriilor simple

din mahala

de 40 de ani nu a mai suportat

să vadă viaţa

altfel decât cu un pahar

în mână

de 40 de ani cerşind

ţigări & o duşcă

sprijinit de peretele

cârciumii

moartea nu avea

cum să-l suprindă

era mereu în gardă

a avut o femeie

cinci copii

& un cuţit

astăzi doar cuţitul îi mai simte

lipsa

morte a Venezia

muream la Veneţia

muream de grija altora

& de ciudă

ca nu-s la Mamaia

muream împreună

cu capra vecinului

murmurând

brânză

mânz

pupăză

viezure

varză

muream româneşte

mai mult la mişto

în direct

la senzațional

și-n exclusivitate

dixtracţie

mi-am injectat

în inimă o doză de botox

iar acum mă plimb

cu gondola pe

cheiul Dâmboviţei

trimit bezele pescăruşilor

& cetăţenilor curioşi

care-mi zâmbesc

ca nişte copii somalezi

flămânzi

puşi să pozeze

captarea atenţiei

îmi bag degetele la

tocul uşii apoi

trag uşa cât pot de tare

şi-ncep să urlu

până ce vecinii află că

exist

până ce întreaga umanitate află că

exist

până ce Dumnezeu află că

CRONICĂ DE CENACLU: Între teribilism şi emoţie

Vinerea trecută, Florin Buzdugan ne-a citit un grupaj de zece texte, despre care Ilie Răpcianu este de părere că sunt interesante, însă nefinisate şi lipsite de filonul poetic.

Victor Cilincă vede grupajul ca pe un jurnal foarte cerebral, cursiv, însă cu porțiuni plate. Acesta spune că autorul ar fi trebuit să introducă elemente care să emoţioneze, deoarece fără acestea textul este un dicteu de la un capăt la celălalt.
Stela Iorga crede că predomină o pseudoagonie existențială, toate stările părând a fi voit gestionate, astfel că idealurile sunt aplatizate. Vocabularul, deşi e dominat de termeni pretenţioşi, este un câştig pentru texte. În final, aceasta consideră că poemele aduse reprezintă un pas înainte faţă de cele anterioare şi că autorul încă se mai caută stilistic.
Ion Avram remarcă noua relaţie dintre poet şi cuvânt, valorificată prin vocabular, însă e de părere că acesta cade într-un soi de teribilism, dar şi retorism. Textul este prozaic, încărcat de dicteuri care nu au legătură între ele în zidirea sa, cuvintele sunt puternice, dar preţioase.
Anca Şerban Gaiu îl preferă pe poetul Florin Buzdugan de odinioară, nu pe cel actual, furat de moda scriiturii lirice. Ea observă o detaşare faţă de propria persoană şi îl sfătuieşte să se întoarcă la sine însuşi.
Marius Grama menţionează faptul că textele sunt sărace în metafore şi că există un exces de neologisme pe alocuri; acestea sunt lipsite de afect şi par scrise la normă.

Anca Şerban Gaiu ni l-a prezentat pe Matei Vişniec poetul, autorul fiind mai cunoscut pentru opera sa dramatică. Aceasta a remarcat în textele cuprinse în antologia "Oraşul cu un singur locuitor" o distanţă critică şi ironică a poetului faţă de propria gravitate şi numeşte poemele "halucinaţii lingvistice".

Astăzi, de la 18,30, şedinţa de cenaclu se va ţine la Librăria "Donaris", în cadrul proiectului "IV Romane".

Sabina Daniela Penciu

CRONICĂ DE CENACLU: În dans de butterfly

În contul celor zece-cincisprezece minute convenite pentru prezentarea unui autor sau a unei opere literare care au influenţat semnificativ evoluţia literaturii în lume, Simona Toma ne-a semnalat existenţa prozatorului român contemporan Ştefan Mitroi - blogger la ziarul"Adevărul" - pe care îl recomandă pentru cum ştie să construiască textul şi personajele şi pentru limbajul în care se simte filonul românesc, dar aminteşte şi de Saramago. Cartea "Să locuieşti în lătratul unui câine" este o adevărată poezie - a mai spus Simona Toma.

"Doar trupul se împuţinează/ Sufletul rămâne/ Precum un câine bătrân şi orb la intrare/ Pavăză pentru dimineţile ploioase/ De care ne rezemăm/ Îmbrăţişările costelive/ Spaţiul dintre noi se acoperă/ Cu prune vineţii/ Precum măruntaiele păsării/ Se strâmtează/ Precum venele unui toxicoman/ Şi de la o vreme/ Privirile dintre noi prind o crustă" (Anca Şerban Gaiu - Interior)

În cele opt poeme citite, în continuare, de protagonista serii - Anca Şerban Gaiu - am rememorat spiritul poetei, fâlfâitor parcă în dans/joc de butterfly şi stilul cu care ne-a obişnuit şi cu care-i stă bine în poezie, „care ar putea trimite la un stil "Noduri şi Semne", mai cu seamă ca stare”, a specificat Victor Cilincă. Stela Iorga a observat că „are spaţii cu tensiunea ridicată şi bine gestionată; are o stare de nostalgie tristă, care mi-a plăcut, dar are şi devălmăşie interioară, care parcă-şi caută forma”. „Fiecare text este o poveste; nu creează senzaţii, ci le aduce în text dintr-o altă zonă; se ajută de unele evenimente” (Simona Toma). „Redă cu instrumentele ei unele evenimente care au impresionat-o, impresionând la rândul ei cititorul” (Marius Grama). „Nu dă bine acolo unde se foloseşte de evenimente fierbinţi; se simte cel mai bine în temele domestice” (Andrei Velea). „Atmosferă puternică; sentiment trăit până la sugrumare” (Ana Maria Panagatos). „Evoluţia ei pare naturală şi consistentă; reuşeşte foarte bine în poezia socială - să mai abordeze asemenea subiecte” (Tudor Neacşu).

Astăzi, la ora 18,00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", citeşte Victor Cilincă; moment de start - Anca Şerban Gaiu.

Ion Avram