Cenaclul literar "Noduri și Semne" - Retrospectiva 2018

Să dăm muzelor ce este al lor și să recunoaștem că anul pe care ne pregătim să-l încheiem a fost, probabil, unul dintre cei mai prolifici din existența Cenaclului Literar "Noduri și semne"! Mișcarea înzestrată cu puterea de a atrage energiile importante din zona culturală a Galațiului de 35 de ani a continuat sub forma unui atelier unde, constant, a fost propusă și consumată literatură autentică. Este și motivul pentru care numeroși membri ai cenaclului au publicat în 2018 cărți care fie le marchează debutul, fie le consolidează cariera. 
Și, dacă e să ne referim la aceștia, trebuie să începem cu volumul "Saga Galaților 1917-1918", semnat de Victor Cilincă, una dintre aparițiile marcante din anul centenar. Asta dacă nu punem la socoteală și "Missy - Arta de a trăi", de același autor, care i-a fost prezentată, deocamdată, Excelenţei Sale Paul Brummell, fost ambasador al Marii Britanii la Bucureşti.
La ediția a X-a a Festivalului Internaţional al Cărţii "Axis libri" au strălucit poeta Stela Iorga, cu "Fecioara de fier", Marius Chiru, cu un roman nonconformist de debut, "Morgen", dar și Iulian Grigoriu, cu studiul "Wittgenstein. Prolegomene pentru o filosofie a matematicii". La acelaşi eveniment şi-au mai lansat cărţile profesorul Ivan Ivlampie şi poetul Sterian Vicol, primul cu o traducere din Lev Şestov, "Filosofia existenţialistă a lui Kierkegaard", al doilea cu volumul "Catrine şi catrene". Au avut lansări, de asemenea, Adi G. Secară, "Poarta turcească", Ioan Gh. Tofan, "Pe malul de lut al fluviului" și Gabriel Gherbăluță, "Ziua în care mor apele".
Și ne aflam abia la jumătatea anului, ceea ce avea să anunțe o toamnă de-a dreptul spectaculoasă din punctul de vedere al aparițiilor editoriale. Balul a fost (re)deschis de Simona Toma, cu volumul "o simonă", prezentat și promovat de colegul și prietenul nostru Viorel Ilișoi. Același maestru al reportajului i-a girat și lui Cezar Amariei debutul cu romanul "Zilele noastre mărunte", o carte care își așteaptă cronicile favorabile și, de ce nu, premiile meritate în 2019. La aceeași coadă a debuturilor de excepție s-a așezat și Tudor Neacșu, cu micro-romanul "Karga", care a deschis seria lansărilor cărților din proiectul original "IV romane". I-au urmat Andrei Velea, cu „#Agora”. Democrația nu a fost niciodată mai sexy" și Octavian Miclescu, cu "Vânzătorul de margarete". Iar începutul de an va fi marcat de lansarea romanului care încheie această serie, "Pirapitinga", de Adi G. Secară. 
Pentru ca sărbătoarea să continue, unul dintre patriarhii cenaclului, prozatorul Dimitrie Lupu, abia a ajuns în posesia primelor exemplare din "Pecadia", șaisprezece povestiri care vor fi lansate în cel mai scurt timp.
Marius Grama

Cronică de cenaclu: Un bun povestitor

Într-o atmosferă de sărbătoare, cu muzică împrejur și sub un imens brad de Crăciun, așa s-a desfășurat ședința de cenaclu de vinerea trecută. Prozatorul Nelu Păcuraru ne-a citit câteva pagini dintr-o carte deja publicată, "Melancolicul" (editura Fundației Universitare "Dunărea de Jos", Galați). Cartea ar putea constitui punctul de plecare pentru un nou roman. După cum au remarcat colegii de cenaclu, cu mai multă transfigurare și originalitate. Nelu Păcuraru e un bun povestitor, iar ingredientul secret al prozei domniei sale e umorul.
E o ciornă solidă, de la care se poate construi ceva foarte bun literar. O colaborare cu un redactor, cu un editor profesionist. V-a făcut plăcere să scrieți. Aveți de unde să plecați. (Adi Secară)
E o atmosferă veridică, puternică. E un text dinamic, autentic. Locurile comune afectează textul. Există suficiente premise pozitive. E scris pe nerăsuflate. (Cezar Amariei)
Funcționează umorul. E într-o zonă de jurnal, chit că nu e pas cu pas. În zona originalității scapă. Trebuie ceva care să atragă. (Matei Leonard)
Din ton îți dai seama că e spusă de o persoană de vârsta a treia. E așezat, cântărit. Remarc tonul de jurnal. Scrie ca și cum ar povesti. Uneori literatura îi scapă printre degete. Construiește din poveste în poveste. Multă oralitate. Unele povestioare rămân la nivel de banc. (Marius Grama)
E un bun povestitor. Are un umor fin. Textul curge. E viu, fluent. M-a prins. Mi-a făcut bine, parcă am participat și eu. (Anca Șerban Gaiu)
Aveți grijă la aria tematică. Transfigurarea! Am avut impresia că literatura se scrie ușor. E mult mai greu! Este foarte greu. (Grigore Postelnicu)
Vineri, 28 decembrie, orele 18.00, ne întâlnim în același loc, la "Viața liberă", pentru o ședință specială. Fiecare va citi câteva poeme preferate sau o pagină, două de proză. 
Andrei Velea

Cronică de cenaclu/lansare: Ședința și lansarea

Vineri, 14 decembrie, Librăria "Humanitas" Galaţi a găzduit o nouă lansare a unei cărţi din Proiectul "IV Romane". De această dată, "Vânzătorul de margarete", de Octavian Miclescu, cu cele două personaje feminine marcante, trecând la o nouă dimensiune a "Legăturilor bolnăvicioase" de acum vreun deceniu, parafrază a legăturilor primejdioase de acum vreo două veacuri şi ceva…

Moderator, acelaşi neobosit Doru Căstăian, care, cu un sfert de ochi la semifinala de handbal de campionat european România - Rusia, a subliniat punctele forte ale unui roman de excepţie, pe care criticul A. G. Secară l-a numit demn de Gallimard, ca întreg proiectul, care surprinde o Românie ce poate fi astfel mult mai bine înţeleasă de un Occident care abia silabiseşte sufletul bolnav al unui popor încă înlănţuit.

Pe pagina de Fb a proiectului citim: "La o primă vedere, "Vânzătorul de margarete" este un roman despre relații netradiționale, însă, prin viziunea anti-eroului cărții (ce poate fi numit de către Freud un invertit ocazional, sau un homoerotic de către Ferenczi) asupra societății, exprimată într-un mod lipsit de corectitudine politică, devine o formă a eșecului emoțional, a disperării sau a sindromului Stockholm prezent în orice relație - tradițională sau nu."

Desigur, o iubire saphică poate fi şi ea considerată "tradiţională", dar, aşa cum s-a arătat şi la lansare, orice este al lumii acesteia este un fel de accident metafizic întru fizic. Sau, cum bine le zice Cezar Amariei: "O proză confesivă, descărnată de lirism. Scrisă într-un stil funcționăresc, de proces-verbal, de jurnal personal non-literar, ce ar cadra mai degrabă cu un povestitor din domeniul tehnic (inginer ori economist) și nu cu un narator filolog. În pofida acestei disonanțe, proza capătă ritm, are o atmosferă veridică și te poartă de mână prin cotidian (de București sau Istanbul), servindu-ți picanterii de Vama Veche sau de târgușor provincial (Teiuș).

"Vânzătorul de margarete" al lui Octavian Miclescu este în primul rând respirația unei absolvente de filologie, ajunsă preparator de spaniolă/ franceză și profesor suplinitor. O absolventă ce are suficient bagaj cultural cât să compare atmosfera orașului cu prozele lui Ștefan Bănulescu, dar preferă acel limbaj funcționăresc, susținut de obsesia pentru consemnarea exactă a momentelor, orelor sau distanțelor. Rezultă o scriitură în tușe groase, condimentată cu erotism și un simț al observației supra-dezvoltat…"

Noi, tuşaţi, garantăm că sunt şi tuşe subţiri! Vinerea asta, 21 decembrie, va citi Nelu Păcuraru, de la ora 18,00, la sediul "Vieţii libere".

Noduri și Semne

Cronică de carte: În agora, lansare de... #Agora.

Vinerea trecută, un alt membru al cenaclului "Noduri şi Semne", Andrei Velea, şi-a lansat romanul de debut, "#Agora. Democrația nu a fost niciodată mai sexy", moderator fiind Doru Căstăian, invitată specială - Alexandra Teodorescu. Cine a (mai) avut loc în Librăria "Humanitas", metamorfozată într-o agora a frumuseţilor întrebărilor vechilor greci, a asistat la o dramă sau un droman cu final fericit! După cum scrie scriitorul pe pagina sa de Fb, "A fost un public superb! Cu toate că mulți m-au anunțat că nu pot ajunge, librăria a fost plină ochi și s-au vândut aproape toate exemplarele. Mai sunt vreo trei disponibile, cu semnătura mea. Le mulțumesc celor care m-au ajutat cu organizarea acestei lansări, invitatei Alexandra Teodorescu, moderatorului Doru Căstăian și fotografului Cristian Nastase. S-a discutat natural, inteligent și matur despre niște subiecte foarte sensibile, precum societatea, politica, implicarea civică, filosofia și literatura. Mulțumesc și personalului de la Librăria "Humanitas" Galați, organizarea a fost ireproșabilă!"

La început s-a încercat să se mai vorbească despre proiect, atât prin ceilalţi membri, Adi Secară, Tudor Neacşu, Octavian Miclescu, dar proiectul deja a căpătat viaţă, ştie să se prezinte singur, cărţile au plecat deja în lume, sunt, de pildă, pe site-ul Cărtureşti.ro!

Cel care a botezat cartea lui Andrei Velea drept "droman" este un alt membru al cenaclului, Cezar Amariei, care a considerat că este pregnantă îmbinarea de proză, dramaturgie şi poezie! "Un droman despre Galaţi, politică şi dragoste!"

S-a aflat, de pildă, "cum se face politica la firul ierbii" şi cum s-a transformat acest fenomen în literatură, s-a aflat povestea copertei, cu o îmbrăţişare care nu este chiar din anii care au inspirat povestea din carte, unde, evident, orice asemănare cu realitatea este pur şi simplu întâmplătoare! Dialogul cu cei din librărie s-a înfiripat, au luat cuvântul şi membri vechi ai cenaclului, precum Ion Avram, Gabriel Gherbăluţă (care a tras un semnal de alarmă în ceea ce priveşte soarta Liceului de Marină din Galaţi, ameninţat cu desfiinţarea!)…

Andrei Velea, susţinut de băiatul său, Cezar, "a ameninţat" cu noi şi noi romane…

Proiectul IV Romane, susţinut şi de cenaclul "Noduri şi Semne" continuă vineri, 14 decembrie, cu cea de-a treia carte, "Vânzătorul de margarete", de Octavian Miclescu, care va fi lansată la aceeaşi librărie, de la orele 18,30.

Noduri și Semne

Cronică de cenaclu: Povestire și jurnal de lectură

Ceea ce practică autorul textelor prezentate în cenaclu, prozatorul Ioan Gh. Tofan, e un fel de jurnal de lectură. Uneori e mai apropiat de o recenzie clasică de carte, alteori devenind un fel de repovestire a textelor citite. Autorul adaugă și propriile povestiri, împletindu-le cu cele ale autorului prezentat, adăugând savoare sau completând anumite detalii. Îi mulțumim prozatorului Ioan Gh. Tofan pentru lecturile prezentate. Invită la lectură!

Admir neastâmpărul domnului Tofan de a citi. În vremurile noastre e o chestie rară. Citește și își consemnează lectura. E frumoasă atenția față de meseria de marinar. (Gabriel Socolov)
Am remarcat tonul șugubăț în care amestecă propriile amintiri cu cele ale autorului. Uneori sunt binevenite, aducând lămuriri suplimentare, de ordin tehnic. (Paul Budeanu)
E o surpriză plăcută Tudose Tatu. Despre cartea lui Nicolae Bacalbașa: cărțile de călătorie pe mare sunt agreabile. Trebuie citită! (Nelu Păcuraru)
Ritmul bun, parantezele binevenite. Un editor bun poate repara orice. (Andrei Leonte)
Nu sunt nici critici literare, nici povestiri. Prima e o recenzie. A doua m-a pus în încurcătură. Nu știu cum s-o apuc. Critica ar fi interesantă. (Iulian Mardar)

Vineri 7 decembrie, ora 18,30, membrii cenaclului sunt invitați la Librăria "Humanitas" din Galați, unde va fi lansat romanul "#Agora. Democrația nu a fost niciodată mai sexy!", de Andrei Velea. Invitat special este Alexandra Teodorescu. Întâlnirea va fi moderată de Doru Căstăian.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Să mai faceți astfel de trăsnăi!

Săptămâna trecută, cenaclul nostru a participat in corpore la două lansări de carte găzduite de librăria Humanitas Galați. E vorba de doi autori care s-au făcut remarcați și în cenaclul nostru, doi jurnaliști, aflați, ambii, la momentul „debutului absolut” în literatură, Cezar Amariei și Tudor Neacșu. Librăria a fost neîncăpătoare! Joi a avut lansare Cezar, cu „Zilele noastre mărunte”, editura Polirom, iar vineri a fost prima lansare din cadrul proiectului „IV Romane” (facebook.com/patruromane), „Karga”, carte semnată de Tudor Neacșu, editura Brumar. Dacă luăm în seamă ceea ce a spus joi bine cunoscutul ziarist Viorel Ilișoi, cel care l-a prezentat publicului gălățean pe „unchiul” Cezar Amariei (poate părea glumă, dar chiar așa e!), anual se publică 50 de romane bune. În acest an, Galațiul a fost prezent cu cinci lansări de romane la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus. Cum s-ar zice, 10 la sută... E un record!

Pentru Cezar, cenaclul a contat foarte mult. L-a mobilizat și i-a oferit un cadru în care să aibă parte de o primă impresie, de un feedback avizat. Iar lecturile lui din primăvară au fost de-a dreptul exemplare. O virgulă nu puteai găsi aiurea! Ajutat și de un curs de creative writing (susținut de prozatorul Marin Mălaicu-Hondrari), Cezar Amariei a reușit în câteva luni să scrie o carte excelentă, a cărei acțiune se desfășoară în Moldova secolului XVII, dar cu o punte fantastică peste timp, ajungând până în Galațiul zilelor de azi, acolo unde apare drept personaj Tudor Neacșu, cel care vineri a debutat cu romanul „Karga”...

Despre „Karga”, eseistul și traducătorul Doru Căstăian, moderatorul proiectului „IV Romane”, spune: „Karga este un minuscul loc urieșesc unde se cern toate firele care fac o lume. O lume desfășurată cu prospețime și umor, populată de personaje memorabile și în care totul se întâmplă sub speciae aeternitatis. Un loc unde vă veți rătăci cu infinite delicii.” Toate exemplarele trimise de editură au fost epuizate, iar librăria a fost arhiplină! Lansarea lui Tudor marchează și încheierea proiectului „IV Romane”, o realizare unică în România. Acum trei ani, patru autori, toți membri ai cenaclului nostru, au scris tot atâtea cărți în timp ce își prezentau creațiile publicului în librăria Humanitas Galați. A fost mai mult un pariu. Dar, iată, unul câștigător. S-a concretizat în patru romane publicate la editura timișoreană Brumar.

Voi încheia cu îndemnul scriitoarei și jurnalistei Dana Potorac, care ne-a onorat cu participarea la Gaudeamus: „Băieți, să mai faceți astfel de trăznăi!”

Vineri, 30 noiembrie, orele 18, la sediul „Viața liberă”, ne va citi Ioan Gh. Tofan.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Se poartă romanul

Iulian Mardar a început un roman original. E un fel de traducere imaginară din limba engleză după un manuscris găsit din greșeală. Plin de umor englezesc, dar cu farmec și în limba română, Iulian a reușit să-i convingă pe colegii de cenaclu. Așteptăm cu interes o nouă lectură. La cenaclu se poartă romanul.

Este surprinzător ca roman umoristic. Situațiile sunt prezentate bine. E un desen animat, o comedie absurdă. Sunt plăcut surprinsă, am râs. Interesant și nou. (Ana Panagatos)
Umor "cretin". Dar îmi pare neîmplinit. (Paul Budeanu)
Aș fi vrut mai mult din ideea romanului. Alert. E un umor care te prinde. Surprinzător. Colorat. M-a ținut în priză. E viu. Multă poezie într-un pasaj. (Anca Șerban Gaiu)
Arată că este posibil să avem și în limba română un umor englezesc. Mă duce cu gândul la Jerome K. Jerome fără să găsesc a fi ceva copiat. (Nelu Păcuraru)
Observ inteligența. M-a șocat cum a putut face savuroase niște scene banale. Te forțează să zâmbești. Îmi plac mult jocurile de cuvinte. Au farmec și în limba română, și în limba engleză. Au haz ambele variante. E rar. (MiNa Maria)
Savurez acest gen de umor. E din zona bancurilor seci. (Valentina Marica)
E captivant. E un personaj fascinant. Fantezii sexuale neîmplinite. E Indiana Jones care nu a ieșit niciodată la iveală. (Valentin Dragoș)

Membrii cenaclului "Noduri și Semne" sunt invitați joi, 22 noiembrie, orele 18,30, la Librăria "Humanitas" Galați, acolo unde Cezar Amariei își va lansa romanul "Zilele noastre mărunte".

Vineri, 23 noiembrie, orele 18,30, ne întâlnim tot la Librăria "Humanitas" Galați, acolo unde Tudor Neacșu își va lansa romanul "Karga".

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Orașul de sub ancoră

Matei Leonard e aproape de a publica o nouă carte de poeme. După mulți ani de tatonare, a decis să schimbe ceva din stil. Chiar dacă îl recunoaștem pe Matei Leonard cel de la "Anton Holban", de data asta are mai multă carne, e mai savuros. Poate că îl ajută și studiile de filosofie. Se anunță o carte excelentă!

Poate fi comparat cu un pictor. Are vocea lui solidă. Este păstos. Are o gamă variată de gusturi, nu e o mâncare fadă. Borcanul e un personaj marcant. (Adi Secară)
M-a făcut curios de ceea ce a scris mai înainte. Știe să scrie poezie. Uneori prea se risipește în metafore, în descrieri. Ultimul poem e nemaipomenit. Extraordinar! În rest, metaforele sunt prea lungi. (Gabriel Socolov)
Sunt fan al poeziei lui Matei. Scrie atât de natural de parcă poezia îl scrie pe el. Ultimul poem e scris la cote emoționale maxime. În fiecare poem are o ancoră. Seamănă cu Eliot, când sacadat, frust, când emoțional. Toate poemele sunt extrem de reușite, nu ai unde să arunci un ac. (Anca Șerban Gaiu)
Au atmosferă extrem de plăcută. E o disonanță cu ultimul, care e mult peste celelalte. E genial. Un dramatism excepțional. (Cezar Amariei)
Se menține la un nivel înalt. Convinge. În fiecare sunt lucruri uimitoare. E o călătorie poetică, stat la taclale cu un prieten imaginar. E un jurnal. Are o sensibilitate specială. Ai zice că e o autoare. Teatral, realist, de încredere în ceea ce citești. Are mult umor. (Victor Cilincă)
A schimbat modul de exprimare, dar esența e aceeași. Are un umor serios. Se joacă cu mintea. O ironie subtilă, dar nu e sarcastică. E serioasă, nu e răutăcioasă. E o combinație între Hieronymus Bosch și Goya. (Ovidiu Vrânceanu)
În ultima poezie a exploatat suferința umană și, din punct de vedere literar, e ceva banal (Paul Budeanu)
Stilul e suprarealist. Poate că așa e sinele lui. L-aș vedea și ca proză. Au greutate, în genul lui Borges. (Nelu Păcuraru)
Și parantezele au farmecul lor în poezie! Excelează și în paranteze. Se joacă. Realism pictural fotografic. Dar sunt și câteva locuri comune. În unele versuri e o poezie a banalului spusă fantastic. Toată poezia e o respirație. Scrie cum respiră, îi vine ușor. Mai trimiteți. (Iulian Mardar)
Mi-am schimbat părerea despre poezia modernă. E fascinant. Deși aparent nu are un fir, urmează un fir, nu te pierzi pe parcurs. (MiNa Maria)

Vineri, 16 noiembrie, ora 18,00, la sediul "Viața liberă", ne va citi Iulian Mardar.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Cu cărțile pe masă

Lectura lui Octavian de vinerea trecută a fost o avanpremieră la romanul „Vânzătorul de margarete”, parte din proiectul „IV Romane”. Cărțile vor fi lansate la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus (București, Romexpo), sâmbătă, 17 noiembrie 2018, orele 17,00, la standul editurii Brumar. Duminică, 18 noiembrie 2018, va avea lansare Cezar Amariei, orele 14,30, la standul editurii Polirom. A fost o ședință de cenaclu „cu de toate”, cu laude, critici și polemici.

„M-a prins. E interesant metatextul, sunt perspective multiple, chiar dacă e narat la persoana I-a. Pot fi niște măști.” (Simona Vartolomei)
„E un text expresiv. Trebuie să vedem tot contextul. Simt că lipsește ceva.” (Gabriel Solocov)
„Textul este elegant. E un subiect modern. Aș vrea să citesc întreaga carte. Se pretează la un scenariu de film.” (Nelu Păcuraru)
„Mă invită într-un labirint. Mă rătăcesc. Nu deschide prea mult. Nu-ți ridică ușor la fileu. Multe simboluri.” (Carmen Neacșu)
„Ridică două probleme. E un conflict. Homosexualitatea e un pretext. Vria în care am intrat e problema. Viața de azi. Dovedește curaj. Cum își duce la capăt povestea un om cu o problemă. Folosește intenționat un ritm lent. Atmosfera creată e interesantă.” (Tudor Neacșu)
„Descrierea străzilor din Istanbul mi-a plăcut. E o îndrăzneală să scrii din perspectiva unui personaj feminin.” (Ioan Gh. Tofan)
„Mi-a plăcut cum a creat atmosfera. Dă senzația de realitate cu atâtea detalii. E o notă în plus că a descris atât de atent stările personajului. M-a fascinat.” (MiNa Maria)
„M-a transpus pe străduțele Istanbulului, cu toate că nu am fost acolo.” (Valentin Dragoș)
„Un text semnat de Octavian Miclescu e o garanție că pătrunde spiritul epocii. E o axă a evoluției sentimentale a oamenilor.” (Paul Budeanu)
„Chiar și în pasajele lente personajele sunt bine conturate. Mi-a plăcut fragmentul cu Istanbul. M-a prins. Tehnica e cinematografică. Prinde la public.” (Iulian Mardar) 
„Romanul e foarte bine gândit. E premeditat. Pare scris cu rețetă. O mare parte din ingrediente provin de la Murakami. Merge pe mai multe piste pe care le închide, nu le exploatează. Va fi pentru un public avizat.” (Anca Șerban Gaiu)
„Mi-au plăcut detaliile. Mi-a plăcut tensiunea din prima parte. Bine scris. Bine descris Istanbulul. În partea a doua se pierde din tensiune. ” (Cezar Amariei)
„Tot aștept explozia. E interesant și știe să prindă cititorul. Sper să se întâmple ceva și să nu se bazeze pe relațiile dintre cele două femei.” (Marius Grama)

Vineri, 9 noiembrie 2018, orele 18,00, sediul „Viața liberă”. Va citi Matei Leonard.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Lucruri povestite, nu răstălmăcite

Colegul și (îndrăznesc să spun) prietenul nostru Ioan Gh. Tofan a început să lucreze la un așa-numit ”Jurnal de lectură”, în care și-a propus să prezinte câteva cărți citite în ultimii ani, scrise de autori contemporani. Inițiativă lăudabilă și apreciabilă, în esență, dar pentru care prozatorul ar fi trebuit să fie pregătit să se lepede de curtoazia cititorului pregătit să contribuie (din admirație) la succesul autorului pe care îl citește. Așa a ajuns să prezinte romanul ”Instituția”, de Gheorghe Bacalbașa, iar colegii de cenaclu au ajuns la concluzia că analiza literară, critica sau simplele note de lectură nu sunt la îndemâna oricui. 
Anca Șerban Gaiu: ”Îmi plac mai mult povestirile și romanele domnului Tofan. Cred ca și pentru a face o recenzie de carte trebuie să ai o anumită înclinație. Parcă i-a plăcut prea mult cartea respectivă. Eu nu voiam să îmi povestească cineva cartea... .”
Gabriel Socolov: ”Admir efortul. De-abia aștept să vă citesc opera originală. Admir perseverența, faptul că ați trecut în revistă și ați consemnat. Permiteți-vă să fiți subiectiv.”
Nelu Păcuraru: ”Ați insistat prea mult pe prezentarea istorică a evenimentelor. Vă pot învinovăți de un partizanat. Relatările ar fi trebui să fie mai laconice și mai ”în suspensie”. ”
Stela Iorga: ”Pe mine m-a convins să nu citesc cartea. A păcătuit printr-o întindere nepermis de mare, printr-o relatare prolixă nepermisă. Nu s-a auzit vocea autorului, care s-a rezumat la a face o relatare. Materialul trebuia să fie mai scurt și cu mai multe impresii personale."
Iulian Mardar: ”După ce am ascultat această lectură știu cartea de la un capăt la altul, nu trebuie să o mai citesc. Este un rezumat. Aș fi vrut să văd o analiză a textului.”
Leonard Matei: ”Ar fi interesant de văzut ce se întâmplă în carte, de fapt. O frescă socială – pot să o apropii de ”Parada dascălilor”, a lui Anton Holban, dar fără să fi citit ”Instituția”. Lipsă de obiectivitate subiectivă.”
Valentin Dragoș: ”M-am simțit ca un copil la școala catolică de duminică. Nu o să citesc această carte, nu m-am simțit atras.”
Paul Budeanu: ”Și-a asumat un risc foarte mare. Dacă o să-i apară o carte de povestiri ale altor romane eu nu cred ca va avea succes. Totuși aș citi romanul.”
Diseară ne întâlnim, de la 18, ca de obicei, la sediul cotidianului ”Viața liberă”, să îl ascultăm pe Octavian Miclescu, cu un fragment de roman. 
Marius Grama

Cronică de cenaclu: Poezia, un pian care te face să roșești

Revenită în Cenaclul "Noduri și Semne", după o lipsă motivată de mai bine de jumătate de an, Ioana Andrada Tudorie a reușit să se reafirme drept o voce lirică armonizată fericit cu diapazonul poeziei feministe actuale. Poemele citite vineri, fără a constitui neapărat un grupaj, au revelat o autoare stăpână pe ustensilele ei literare, capabilă să se așeze într-un stil propriu și, în același timp, să experimenteze. Ușor intrigantă, obraznică, poate, pe alocuri, poezia erotică a Andradei i-a făcut pe unii dintre noi să roșească, pe alții să mai ceară.

Stela Iorga: "Îmi place acest aparent prozaism, această aparentă indiferență - care e numai așa, pentru sufletul ei. În spatele acestora e foarte multă pasiune. E ca un pian bine acordat, care nu scoate sunete false sau fals-sentimentale. Și-a creat un stil în care nu stagnează, ci merge înainte."
Carmen Neacșu: "Remarc tonul foarte clar, fără zgomot. Am simțit grupajul de poeme de la un capăt la altul."
Ioan Gh. Tofan: "O poezie de dragoste cu zvâc!"
Anca Șerban Gaiu: "Ioana este o voce lirică extrem de aparte, puternică. Este un spectator al propriei vieți, al propriilor trăiri. Mi-au plăcut metaforele - acolo unde sunt, sunt inedite."
Leonard Matei: "Îmi plac aglomerările din poezia Andradei. Reușește să transmită emoția. Mi se pare specială."
Adrian George Secară: "Primul poem nu se "lipește" de restul grupajului. Pianul nu sună mereu cum vrea pianistul, dar sunt rare cazurile. Sunt unele versuri care pică în banalitate. Este genul de literatură erotică care i-ar face pe unii să roșească - mai puțin întâlnit în cenalul nostru."
Iulian Mardar: "Este o poezie de nișă, bazată pe o abundență de amănunte anatomice. Texte bine scrise, fără lucruri supărătoare."
Nichita Sava: "Poezia ei este aparte. Percepția erosului este de o profundă sinceritate. Uneori aparține unei voci masculine. Metafore deosebite, încifrate."
Andrei Velea: "Văd aceste poeme ca pe un experiment. Andrada scrie mai mult în virtutea unei inteligențe poetice. Nu e hiperemoțională, ca în lirica tipic feminină. E mai cerebrală."
Paul Budeanu: "M-a intrigat folosirea datelor exacte. Am încercat să găsesc motivul, dar nu am reușit."
Ovidiu Vrânceanu: "Prima poezie mi-a plăcut, am simțit-o mai aproape. Uneori metafora pare puțin forțată."

Astăzi, mai pe seară, pe la ora 18,00, ne revedem la sediul cotidianului "Viața liberă", să îl ascultăm pe Ioan Gh. Tofan.

Marius Grama

Cronică de cenaclu: Poezia, o vodkă pentru condiția artistului

Ermetismul poeziei lui Leonard Matei a căpătat, după publicarea celui de-al doilea volum al autorului, ”În dialog cu al treilea”, o formă care îl face (paradoxal, poate) mai accesibil. Mai aproape de suprarealism, dar cu pasaje de realism sadea, scriitorul propune abordări noi ale poeziei.

A. G. Secară: ”Poeziile reflectă o încercare de a fi altceva, fără pretenția de a fi neapărat un inovator. În această luptă cu limbajul sunt și reușite (momente în care autorul pare să fi avut îngerul lângă el), și aspecte care fac textul mai puțin politicos cu lectorul. M-a dus cu gândul la Komartin și la Teodor Dună.” 
Iulian Mardar: ”Le-aș numi poezii universale. Ca un film de genul ”Forest Gump”. Au filosofie, au profunzime, joacă, sunt foarte inteligente, chiar sclipitoare din punctul de vedere al ideilor. ”
Carmen Neacșu: ”Mi-a plăcut ”dar 6”, foarte sensibilă, foarte multe trăiri fine. Multe simboluri, o poezie ca o ceapă cu multe foi.” 
Ana Maria Panagatos: ”Îmi place cum scrie Leonard Matei. Omogenizează bine ideile. E o voce distinctă în cenaclu.”
Nichita Sava: ”Poeziile pot fi încadrate în stilul neomodernist. Am remarcat lepădarea de normele de punctuație, profunda oralitate a stilului, ceea ce dă și veridicitate mai multă. Componenta epică este pregnantă. Mi-a plăcut să descopăr spiritul de frondă față de clasa politică.”
Cristina Dobreanu: ”Textele mi se par conturate ca mesaj și ca poveste. Chiar dacă vine cu un lirism necenzurat, autorul creează o poveste și dă sens. Sunt accente de suprarealism și chiar de realism. Creează atmosferă – poezia nu stă numai în idee, ci și în imagine. Are și note sociale, dar îmi place faptul că nu are o abordare agresivă, ci una cu umor, în care este detașat.”
Octavian Miclescu: ”Mie îmi plăceau poeziile lui Leonard pentru că erau extrem de încifrate, se folosea de toate temele filosofiei ca să își exprime emoțiile. Acum descopăr o cu totul altă tehnică, alt autor – care îmi place foarte mult. Îmi place cum își face regia poemului, scenografia. Deși vorbim despre suprarealism, e foarte bine structurat. Este surprinzător, își păstrează acea încifrare care îl caracterizează, însă acum o face mult mai degajat, introduce personaje, știe să le creioneze.
Paul Budeanu: ”Textul cu ”etern partid” mi-a amintit de Gheorghe Dinică în ”Lumini și umbre” și eu cred că ăsta este viitorul poeziei românești.”

Astăzi, de la ora 18,00, va citi Ioana Andrada Tudorie.

Marius Grama

Cronică de cenaclu: Dragostea e un proiect care te poate costa viața

Poemele citite de Anca Șerban Gaiu vinerea trecută au câștigat mai degrabă prin imperfecțiune. De data asta, ceea ce ar fi părut a fi un dezavantaj a jucat în interesul autoarei. Totuși, perfecțiunea nu e umană, iar nereușitele, de multe ori, umanizează. Poezia e scrisă de oameni, care au nostalgia verii petrecute la mare sau care declamă, precum Anca, că iubirea e doar o formă de manipulare. După cum puteți citi mai jos, colegii de cenaclu au realizat treptat, pe parcursul serii, că au în față un grupaj foarte bun. O lecție frumoasă. Mulțumim, Anca!

"Ultima mașină de scris" e cea mai bună poezie. Parcă îl văd pe Hemingway. Se aude muzica ce bântuie. E reușit total. În celelalte sunt vârfuri, dar e un amalgam. Sunt mai puțin realizate decât de obicei. (Victor Cilincă)
E ultima muzică a orchestrei pe care a ascultat-o și ne-o împărtășește. Apreciez imaginile strânse în derularea șerpuitoare a ultimilor gânduri.(Mihaela Brumar)
A venit cu motorul bine ambalat, dar cu frâna de mână trasă. Prea cuminți. Câteva distorsiuni. Plăcute! (Iulian Mardar)
Am identificat versuri cu pretenții de aforism. (Paul Budeanu)
Apreciez mult muzica din poezii, o recunosc. În fiecare poezie există ceva frumos. Plutește o tristețe pudrată în fiecare poem. Te felicit. (Carmen Neacșu)
Îmi plac imaginile, mi-au dat o stare profundă. (Valentina Marica)
Mi-au plăcut foarte mult. Sfârșitul primei poezii întoarce totul. Metafora e simbolică, nu vizuală. (Ovidiu Vrânceanu Victor)
M-a cucerit. E un grupaj inegal, dar fermecător prin imperfecțiuni. O atmosferă noir, de tristețe. (Marius Grama)
Mi-a plăcut grupajul. Poezia-vulpe a reușit să o fure pe rățușca Anca. E super. O îmbinare de Thanatos și un Eros familist. Felicitări! (Adi Secară)

Vineri, 12 octombrie, ora 18,00, la sediul "Viața liberă", va citi Matei Leonard.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Explozie controlată

Prietenii vechi nu se uită niciodată. Vinerea trecută a fost un fel de remember din vremea anilor de liceu, când ne întâlneam săptămânal, după ore, la „Mihai Kogălniceanu”, în cadrul cenaclului literar „Cuvinte”. Au trecut mai bine de două decenii de atunci și, iată, încă ne ținem de literatură. Autorul poemelor de vineri, Ovidiu Vrânceanu Victor, nu lipsea de la ședințele cenaclului în liceu. Scria bine, cu talent și era considerat printre cei mai buni dintre noi. Nu a continuat să frecventeze cenaclurile literare și nu a publicat. Din textele citite vineri, care mai vechi, care mai recente, dovedește că are, în continuare, același talent și că stă pe o bază culturală solidă. I-ar trebui, poate, ceva mai multe lecturi de actualitate și ambiție să-și vadă primul volum publicat. Dacă vrea să facă ceva în literatură, trebuie să întrerupă ciclul samsarei poemelor de sertar. După debut, cu mintea eliberată, ar putea să-și regândească formulele poetice și să vină cu ceva nou. Talent, chemare și simț artistic are, dar arta nu se rezumă doar la atât...

Mi-au plăcut foarte mult. Mă raportez și la perioada în care au fost scrise. Sunt curajoase. Alăturări interesante de cuvinte. Stările umane se oglindesc în natură și invers. Limbajul e curajos. Vrea să exploreze. Are de unde să dea. O voce puternică! (Anca Șerban Gaiu)
L-aș compara cu un vulcan care dă să erupă. Aștept explozia. Poemele sunt foarte bune. E o reușită. (Iulian Mardar)
Nu există poezie în lipsa metaforei la Ovidiu. Simte nevoie de culoare, de subliniere. Poezia e aproape muzică, numai stare. E zgârcit cu repertoriul de instrumente. Își caută elementele aproape. Totul e îmbrăcat într-o ușoară tentă de filosofare. Nu vrea să șocheze. Nu construiește tablouri, nu vrea să transmită idei complexe. Aș căuta să experimentez în locul lui. (Marius Grama)
Mi se pare că sunt mai mulți autori. Sunt mai multe atitudini. Una e foarte rațională, ca un joc intelectual. E și o anumită nesiguranță. Dar pozează, parcă. O privire mai umană asupra sufletului e în poemele mai scurte. Sunt mai emotive. E romantic, un pic siropos. Dar e real, adevărat. (Bogdan Drugan)

Vineri, 5 octombrie, ora 18,00, ne întâlnim la sediul cotidianului „Viața liberă”, unde ne va citi Anca Șerban Gaiu.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Jurnal de lectură

Critica literară însemnă totul și nimic. A variat între atât de multe forme de-a lungul istoriei literaturii încât e foarte greu de zis ce este, când e sau când nu e. A fost filosofie a artei, judecată a textului literar și a avut la bază o axiologie, o departajare valorică clară între texte. Apoi a devenit mai degrabă o povestire impresionistă despre text, o meta-ficțiune (o ficțiune despre o ficțiune). Uneori mai e și cronică de întâmpinare. Ceea ce a încercat vineri prozatorul Ioan Gh. Tofan, referitor la romanele scriitorilor Apostol Gurău și Gheorghe Bacalbașa, este, mai degrabă, un jurnal de lectură. Poate că părerile colegilor de cenaclu îl vor ajuta să-și contureze mai bine viitoarea cartea. La mulți ani, Ioan Gh. Tofan! Multă sănătate și inspirație!

Cele două cazuri sunt interesant alese. E o prezentare comercială. În a doua are mai multă critică și eleganță. Încarcă inutil cu informații în primul text. Putea povesti mai savuros. Prima e o prezentare eseistică, a doua comercială. (Victor Cilincă)
Primul text merita să fie mai detaliat. Ar fi mers câteva citate. Textul e prea succint, prea sumar. Contează bunăvoința. Al doilea text m-a prins mai mult. Ar trebui revenit asupra structurii. Prezentarea e făcută cu bună-credință, stârnește curiozitatea. Au răzbătut caracterele in prezentare. E proză de întâmpinare. (Stela Iorga)
Inițial am fost derutat. E mai degrabă un laudatio, nu ars critica. Acordați prea mult spațiu povestirii. Atmosfera mi-a plăcut. Aș vrea mai multă opinie personală. Un fragment ar ajuta.(Cezar Amariei)
Mă entuziasmează bucuria cu care scrie. E bucuria cititorului și a prozatorului. N-a avut pretențiile unui critic. "Opiniile unui cititor" se va numi cartea. Sunt greu de comentat. (Marius Grama)
Sunt mare amatoare de recenzii. Îmi place să împărtășesc bucuria cititului. Aceeași bucurie de a împărtăși o regăsesc și în textele de față. Cartea e povestită prea mult. Mi se păreau mai utile dacă atingeau câteva repere din carte. (Anca Șerban Gaiu)

Vineri, 28 septembrie, de la ora 18.00, la sediul "Viața liberă", va citi poezie Ovidiu Vrînceanu Victor. 

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Elementul lipsă

Una dintre concluziile lecturii de vineri, "Elementul lipsă" de Iulian Mardar, ar fi faptul că elementul lipsă într-o proză de calitate e chiar... poezia. Cel mai tânăr gen literar, proza, cu romanul ca încununare, ar putea strânge sub umbrela lui toate celelalte genuri literare. Am putea avea proză, teatru și poezie sub aceeași umbrelă, între aceleași două coperte, totul pentru o experiență literară autentică, așa cum se spune în reclamele la telefoanele de ultimă generație. Poate că un astfel de curaj estetic îi trebuie lui Iulian Mardar. Și are instrumentele necesare, are umor, construcție și cunoștințe filologice, poate doar că ar trebui să mai renunțe la abordarea didacticistă și să se joace mai mult pe hârtie.

Nu mi se pare interesantă folosirea numelui de familie. Ar fi fost suficient prenumele. (Paul Budeanu)
O poveste bine închegată. Începutul e bun, dar își pierde ritmul pe parcurs. Sunt anumite repetiții în zona biografică. Anumite pasaje sunt redundante. Alte pasaje sună fals. Pe ansamblu, construcția e bună. Foarte diluată latura artistică. Mai multă poveste decât biografie. (Cezar Amariei)
Iulian Mardar e muncitor, e atent la detalii. Trebuie curajul de a trece de la compunere la proză scurtă. E păcat că e ușor de demolat. E destul de previzibil. Lipsește metafora. Lipsește poezia. Dialogurile ar putea fi mai dinamice, mai credibile. Titlul e inspirat. (Marius Grama)

Astăzi, 21 septembrie, de la ora 18,00, la sediul "Viața liberă", va citi prozatorul Ioan Gh. Tofan. 

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Despre glume și război

Generația care n-a văzut războiul scrie despre război. Totuși autorul prozei citite vineri, text intitulat "La război", Iulian Mardar, a făcut armata. Poate că acea experiență l-a făcut să scrie o proză bine închegată, rotundă, plină de umor și fără scăpări evidente. Chiar dacă nu surprinde estetic, ea arată fără doar și poate că autorul ei are condei bun în proză. Dar nu ar strica mai mult curaj și o abordare mai provocatoare.

"Mi-a plăcut. Dialoguri cursive. Intriga e susținută și finalul este amuzant. M-a prins. E muncită. Ticăită. Personajele sunt bine conturate. E o reușită." (Stela Iorga)
"Războiul nu se simte. Ar merge mai multe lecturi despre război. Dialoguri suculente. Se cunoaște că a făcut armata." (Ioan Gh. Tofan)
"Tocmai faptul că războiul e în plan secund mi-a plăcut. Așa reușește să potențeze. Are atmosferă, e bine scrisă. Colorată." (Anca Șerban Gaiu)
"Aduce războiul în prim-plan. Mi se pare că totul e ok. Numele personajelor prea sunt ca la manual. Câteva repetiții. Gluma de sfârșit e bună. Construită fain!" (Octavian Miclescu)
"Povestirea curge bine, are ritm, are tensiune, reușește să redea o parte din atmosfera războiului, poate ar fi fost util să ofere ceva mai multe detalii despre loc și lucrurile care nu fac parte direct din conflict. Surprinde la final, lucru greu de făcut în condițiile în care s-a scris enorm pe această temă." (Cezar Amariei)

Astăzi, ne vom reîntâlni, ca de obicei, de la ora 18,00, la sediul cotidianului "Viața liberă", pentru a-l asculta pe Iulian Mardar. 

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Punct de "vedere" în lumea lui Pikachu

Mereu surprinzător și proaspăt, scriitorul (și criticul) Adrian George Secară a citit, la întâlnirea de vinerea trecută, atât poezie, cât și proză scurtă, ca să nu lase în neîmplinire așteptările vreunui coleg. Cu o imaginație care, de multe ori, îl pune la încercare pe cititor, generos în detalii (nu neapărat tehnice), erudit, autorul și-a (re)câștigat publicul cu o selecție de poeme de inspirație religioasă, o povestire care îi poartă pe pokemonii de astăzi în lumea secolului al XXII-lea, cu titlul "Desene pe pereți", și o proză scurtă fermecătoare de dragoste, cu accente noir, intitulată "Trăind în ochii ei".

Victor Cilincă: "Fermecător ca și în roman. Are cursivitate și un fel de eleganță franțuzească. În ambele povestiri "strălucește" absența dialogului, dar nu deranjează, pentru că are un umor blând, care te face să citești cu plăcere. Prima (n.r. - "Desene pe pereți") este o distopie tandră. O lume plină de pokemoni și camere goale, multă poezie, metaforă. Numai cineva care trăiește în preajma copiilor poate să scrie așa ceva. În a doua (n.r. - "Trăind în ochii ei"), povestea de dragoste e absolut colosală.
Ioan Gh. Tofan: "În poezii și în prima proză am identificat multe elemente autobiografice. M-a încântat asocierea cu Galațiul și mă bucur că este un iubitor al orașului. Mi-a plăcut și umorul din a doua proză, îmi aduce aminte de clasicii cinematografiei americane și de filmele polițiste".
Leonard Matei: "Îmi place cum se joacă în proza scurtă, întoarce foaia. Seamănă puțin cu poezia, în partea a doua. E interesant cum literatura continuă viața și invers.
Cristina Dobreanu: "Poeziile mi-au plăcut mai mult decât ce am mai citit eu de la A.G. Secară. Mai autentice, mai simple, au un alt aer!".
Simona Toma: "A doua proză este superbă. Remarc abundența detaliilor. Uneori pot deveni obositoare, dar acum nu! Acesta este stilul lui A.G. Secară. Își încarcă rezervorul stiloului cu detalii din viața reală, din filme, din lecturi. Se vede că are o mână exersată, are școală, știe să construiască".
Ion Vasilescu: "După această lectură am prins și eu curaj să scriu. Apreciez încercările, trăirile împărtășite. Se vede că poate avansa, este un drum deschis. Cei din generația mea nu au referințe în lumea Pokemon".

Astazi ne vom reîntâlni, ca de obicei, de la ora 18,00, la sediul cotidianului "Viața liberă", pentru a-l asculta, cu proză scurtă, pe Iulian Mardar.

Marius Grama

Cronică de cenaclu: După mine a fost din nou luni

Poeziile prezentate vineri la cenaclu, texte scrise de Ana Maria Panagatos, au cucerit prin sensibilitate și cumințenie estetică. Proaspete, ca de sfârșit de vară, au suscitat discuții în care receptarea lor a variat între „naive” și „profunde”. Cine s-a așteptat să fie șocat de versuri, a fost dezamăgit. Cine a crezut că poezia de stare nu poate surprinde, a fost, iarăși, dezamăgit. Dar cu toții ne-am bucurat de versuri și de polemicile constructive dimprejurul lor.

Poemele au fost ca un balsam pentru sufletul meu. Sunt poezii de stare extrem de reușite, de fluente. Există multă transfigurare. (Anca Șerban Gaiu)
Cea cu ciripitul păsărilor e o naivitate. În rest mi-au plăcut. (Ioan Gh. Tofan)
Mi se par bune și a fost o surpriză. Sensibilitate și bun simț. Dă rotunjime textelor. La construcție parcă lipsește o anumită experiență. (Cristina Dobreanu)
M-a plăcut foarte mult. Sunt împărțite în două. Profunde. (Carmen Neacșu)
În afară de muzică, te poate duce cu gândul la o repetiție inefabilă, fără sfârșit. Ana scrie pur și simplu, e ceva de care ne tot îndepărtăm. Lasă lucrurile să se întâmple și apare, pe alocuri, o poezie nemaipomenită. E mai aproape de felul în care simt eu poezia. (Tudor Neacșu)
Mă aștept să fiu șocat. Prima poezie e completă. Ultima m-a surprins prin idei. În rest, nu prea m-a prins. Am mai găsit câteva versuri. (Iulian Mardar)
Mi-au plăcut. Un poem începe excelent, dar apoi cade în banal. Are imagini foarte inspirate, îmbinate pe alocuri cu momente mai puțin fericite. Are har și multe sună bine. Sunt anumite pasaje leneșe. (Adi Secară)
Răzbește un senin pe care nu l-am mai întâlnit de mult în poezie. De asta folosește și expresii mai tocite. Scapă expresii facile în poeziile atent structurate altminteri. (Marius Grama)
 
Vineri, 31 august, orele 18, sediul „Viața liberă”, ne va citi Adi Secară.
Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Octavian Miclescu, un cameraman în expectativă

Lectură live, Octavian Miclescu

Octavian Miclescu ne-a citit cinci capitole din "Vânzătorul de margarete", unul dintre volumele din proiectul "IV romane", care va ajunge la proba tiparului, cel mai probabil, la toamnă. Fragmentul lecturat, după cum a declarat și autorul, este unul în care este dezvăluit personajul principal: o tânără (probabil) fără nume, care privește printr-un ochean nonconformist, autoironic și cinic toată lumea din jur. Mai ales că "toată lumea din jur" înseamnă, în capitolele citite, ansamblul de forțe și meta-forțe ce gravitează în jurul unei înmormântări, în orășelul Teiuș, din județul Alba.

Iulian Mardar: "Am fost surprins că naratorul este un personaj feminin din perspectivă masculină. Povestea e bine condusă, cu ironii peste ironii. Fragmentul citit are scăpări la concordanța timpurilor și mai are nevoie de mici retușuri, refrazări. Altfel, e plăcut, interesant, nu obosește și, deși este vorba despre o înmormântare, textul este viu!"
Ioan Gh. Tofan: "Îmi este dor de Octav din "Decojitul cerului" (n.r. - volum de poezie publicat de Miclescu în 2016). Umorul de acolo e și aici prezent. Mi-a plăcut cum creionează personajul, e un foarte bun portretist."
Anca Șerban Gaiu: "Remarc atmosfera. Am simțit-o, e foarte bine construită. Personaje bine realizate - "camera" nu vine foarte aproape de personaje, reușește să rămână în expectativă. Naratoarea e o tipă care se caută pe sine, foarte deșteaptă, deschisă, nonconformistă."
Stela Iorga: "A reușit să mă contamineze de abulia, apatia aparentă a personajului. Este foarte bine conturat, fără să îți fie livrat violent. Sunt interesante nonconformismul latent (îi fug ochii după preot), detaliile surprinse (gara, momentele familiale), tușele fine, autoironia. Această modalitate de a construi personajul te caracterizează - andante, nu este lăsat pe drum niciun sunet, e un ansamblu bine construit. Aș citi cu plăcere întreg romanul, aștept "explozia" din carte."
Cristina Dobreanu: "Mi-a plăcut că se întâlnesc două lumi: vechiul și noul. Vechiul încremenit în niște obiceiuri prăfuite, mecanice și o altă lume cu apucături în spiritul vremurilor noastre. Ca scriitură, ai o problemă cu verbele, cu trecutul. Povestea în sine trenează. Înțeleg înșiruirea lentă, apatică, lipsită de participare, dar, la nivel estetic, nu mi se pare un text realizat."

Astăzi, 17 august, de la ora 18.00, în holul "Vieții libere", va citi poezie Marcela Barbu. 

Marius Grama

Cronică de cenaclu: Ca zahărul în bucate

În doar câteva luni, dar cu o muncă de ani de zile de documentare în spate, Cezar Amariei a încheiat un roman despre viețile de zi cu zi ale locuitorilor zonei Moldovei (și Galațiului, în mod special) în secolul al XVII-lea, carte scrisă folosind chiar limbajul epocii. Aici e marea provocare, mai degrabă decât în tehnica narativă, unde a ales una mai simplă, mai ușor de pliat pe acele timpuri. În această toamnă, Galațiul se va îmbogăți cu nu mai puțin de cinci noi romancieri. Vor apărea cartea lui Cezar Amariei, dar și romanele din proiectul "IV Romane", cărți semnate de Tudor Neacșu, Octavian Miclescu, Adi Secară și Andrei Velea.

Îmi place mult limbajul arhaic, dar aș vrea să fie mai degrabă sugerat. Mai mult dinamism aș vedea. Îmi place! Va fi al treilea romancier istoric al Galațiului. (Ioan Gh. Tofan)
Dincolo de faptul că s-a documentat, dincolo de rigurozitate, e vorba și de inspirație, nu doar de muncă. A pus mult suflet. S-a simțit pasiune și în felul în care a citit. Șăgălnicie a scrisului. Umor de calitate. Foarte multă poezie. O mână extrem de sigură. Totul e de acolo, e un trup comun. Aș fi insistat pe poveste. (Anca Șerban Gaiu)
Ca tehnică e bun, e un text echilibrat. Întrebarea e dacă stilul s-ar preta secolului nostru. E bine scris. Nu sunt lămurit cu oportunitatea acestui stil. Despre poveste nu pot spune dacă e coerentă sau nu până nu citesc toată cartea. (Octavian Miclescu)
E o lucrare documentată. Te întrebi unde este restul. M-a prins de la început. Este un text foarte elaborat. Te lasă să urmărești ușor firul poveștii, ca un târgoveț priceput la toate. M-ar face o mare plăcere să citesc cartea. (Daniel Brădeanu)
Rigurozitate și disciplină. După lecturile din cenaclu aș citi toată cartea, are farmec. Amănuntele nu plictisesc. Capitolele au ritmuri diferite. Umorul este de calitate. Aș fi văzut personajele mai diferențiate prin limbaj. Povestea curge, e coerentă. (Marius Grama)
Unele dialoguri îmi par neplauzibile, anacronice. Unele exprimări par prea moderne. (Gabi Ghimpu)

Vineri, 10 august, ora 18,00, la sediul cotidianului "Viața liberă", Octavian Miclescu va citi un fragment de roman.

Andrei Velea