Templul, partea a III-a a interviului cu Petre Țuțea

Publicația Noduri și Semne, Nr.19,1990

-Domnule Petre Țuțea, dacă ați fi fost ales președinte la 20 mai (1990), prin absurd, care ar fi fost prima hotărâre pe care ați fi luat-o?

-Prima hotărâre, privatizarea, însemnând construcția celor două comune: comuna agrară, întemeiată pe gospodarul dibaci și priceput și comuna urbană guvernată de întreprinderi, de acest gigant al lumii moderne. Asta era privatizarea. Și în imaginea României mari. Și aș fi creat institute care să sincronizeze poporul român cu toate cuceririle speciei omului mutate în spațiul valah. Le mutam aici. Că eu nu contest poporului român că limba lui și geniul lui intelectual nu-i permit să mute creațiile speciei omului la el acasă. Așa cred eu. E o chestie de credință, dar și de istorie. Că am dovedit în istorie că suntem un mare popor. Suntem mulți? Nu! Am fost vreodată bătuți și lichidați? Nu! Păi asta ce e? România a bătut Rusia la fund până la Caucaz. Și a zdrobit Germania la 23 august de la Baltica la Creta într-o noapte! Exista vreun soldat străin pe teritoriul României, când Germania s-a unit cu Rusia împotriva României, două mari puteri? Hitler îi scria o scrisoare lui Carol al II-lea că dacă nu acceptăm dictatul de la Viena, zicea: "Voi nimici România dacă nu vă supuneți"; și am rupt zugravului șira spinării la 23 august. Două mari puteri, ne-am șters la ceea ce se cheamă cur cu ele. Noi, ăștia puținii. Sau cum spunea Tănase: "Uite-așa cum ne vedeți, i-am f...t în cur pe nemți/ Și acuș, acuș, acuș, o să-i f...m și pă ruși". Mureai de râs."Uite-așa cum ne vedeți!" Suntem invincibili ca popor.

-Ce credeți despre felul în care se înțelege democrația acum, despre tinerii care se revoltă în Piața Universității, ce credeți?

-Se înțelege just democrația. Și ceea ce este biza este că și stânga care guvernează gândește democratic, just, și universitățile protestatare gândesc just. Că nu poți să spui că presa "Adevărul", "Azi", "Dimineața", ale Frontului, nu vorbesc corect despre democrație. Nu o practică! Aia e altceva. Da’ vorbesc corect. Ca și studenții. Studenții se revoltă că nu este. De asta se revoltă, că nu este democrație.

-Și ce-ar trebui să fie ca să fie democratic?

"AM CERTITUDINEA INVINCIBILITĂȚII POPORULUI ROMÂN"

-Păi ce este Franța, ce este Anglia? Eu am spus, imaginea României în viziunea mea, este imaginea liberalismului atotcuprinzător și planetar stăpân, al Statelor Unite ale Americii de Nord, cea mai prosperă societate din lume. Niște economiști japonezi au zis că America rezistă la nu știu câte crize. Există o putere economică egală cu miliardarii americani? Vă întreb! Nu! Se trăiește în Rusia egalitară ca în America miliardarilor? Nu! Are un portar de la Ford ajutor de șomaj sau leafă cât un director general din Rusia sovietică sau de la noi? Are! E victoria deplină a liberalismului care n-are nimic anticreștin creștinism cu care nu s-a pus de acord nici extrema dreaptă, nici extrema stângă. Pentru că extrema dreaptă legionară s-a pus de acord cu creștinismul, dar nu s-a pus fascismul italian și național-socialismul german. Deci nici extremele, nici stânga și nici dreapta, ci liberalismul anglo-saxon în acord că nu-i displace creștinismul cu ordinea eternă creștină. De fapt, liberalismul american privește ordinea socială, aici pe pământ. Și ordinea de stat, și mișcă societatea și statul în lumea normelor. Normele sunt construcții raționale ale omului. Iar Biserica creștină obligă ordinea normelor să se supună ordinii dogmelor. Că dacă se îndepărtează de dogmele creștine, merge ca Eremia cu oiștea-n gard.

-Ați spus că scrieți despre dogme. Se poate aduce ceva nou aici?

-Păi, prima mea grijă de când m-am pus la masă să scriu, a fost să nu fiu original.

-Aveți o certitudine? Și dacă aveți, cum ați dobândit-o?

-Să spun drept, cum sunt foarte neliniștit. În principiu, am certitudinea invincibilității poporului român; și că așa cum a ieșit din impas cu Ceaușescu, va ieși din orice impas. Așa cum a făcut Unirea Principatelor, împotriva a trei mari puteri, otomană, austriacă și rusă; pârț! și a făcut unitatea înaintea unității Italiei. E atât de viguros neamul ăsta al nostru, că nu mă îndoiesc că virtuțile îl scot din impas. Asta e certitudinea mea. Istoria lui îmi dă argumente în sprijinul credinței mele că poporul român nu poate fi înfrânt.

"PROFESIUNEA MEA DE CREDINȚĂ E SIMBOLUL CREDINȚEI CREȘTINE"

-Ne puteți împărtăși o profesiune de credință?

-Profesiunea mea de credință e simbolul credinței creștine. Ce profesiune de credință să am dacă sunt creștin? Crezul nu e o mărturisire? Pot eu adăuga la crez ceva? Dumneata poți adăuga?...

Tolstoi are o mărturisire de credință. Și se cheamă "În ce constă credința mea". Și ideea care o are acolo e că Vechiul Testament, adică istoria sacră a poporului evreiesc, a murit la Cina Cea de Taină. Când Christos a spus: "Azi vă aduc vouă legea cea nouă". "Să vă iubiți unii pe alții cum v-am iubit eu pe voi". La care Biserica Imperială Rusă l-a declarat eretic și a aruncat anatema asupra lui. La moarte nu i s-a acordat asistență sacerdotală. A fost îngropat ca un animal. Pentru că Biserica Imperială Rusă știa că Iisus a fost anticipat de profeți și că există principiul unității biblice, pe care nu știu dacă l-a formulat Augustin sau Tertulian: "in Vetero Testamento latet quod novo patet". Principiul unității biblice. Nu poți să desparți Vechiul Testament de Noul Testament.

-Ați avut probabil o perioadă de căutări, în tinerețe.

-Păi și acum am. Nu sunt perfect. Ce să fac? Ei, m-am comparat cu piscul. E greoi, e om greoi de munte. Spune în autoportret. Și eu sunt un om greoi de munte, fără să am îndrăzneala să mă compar cu Eminescu, un pisc. Dar și eu sunt un om greoi de munte. Nu sunt spontan, caut continuu, nu sunt vizitat de inspirație, totul e inițiere, efort continuu rațional, că asta e inițiere, căutare personală, caut mereu metodologic mereu o cale către Adevăr și nu ajung deloc la el. Și până la urmă mă rezum la ce se întâmplă în Templu, în Biserică, în materie de Adevăr, nu e vorba de comoditate. Că sunt incomod, că sunt bătrân, că biologia vârstei mi-a luat unele virtuți pe care le-am avut în tinerețe, asta nu mă deranjează. Ceea ce mă deranjează enorm e că nu ajung la Adevăr căutându-l. Fiindcă cei care-l caută nu-l află și-l caută neaflând și vorbind socratico-creștin și știe neștiind. Sau cum spune în dialogul Karmide, Platon. Karmide e un tânăr care discută cu Socrate despre înțelepciune. Și-l întreabă Socrate, zice: "Ce-i înțelepciunea?"

"Autocunoașterea, să te cunoști pe tine însuți". Dicționarul filozofic, ăsta al bolșevicilor români, spune că Socrate s-a luat după maxima de la templul din Delphi pe care scrie "cunoaște-te pe tine însuți", dar aia e a lui Chilon spartanul; unii o pun în cârca lui Thales.

Bine, Thales din Milet spune că e foarte greu să te cunoști. Iar Socrate spune că nu te poți autocunoaște. De aceea dicționarul bolșevicilor nu e corect. Zice Karmide: "Înțelepciunea e autocunoaștere". Socrate zice: "Omul nu se poate autocunoaște". Și aici apare natura lui precreștină. Karmide, care era tânăr, îi zice lui Socrate: "Socrate, îmi vine să te bat. Când am venit la tine, știam ceva despre înțelepciune. Acum nu mai știu nimic." La care Socrate zice: "Tu crezi că eu știu?", "Dar cum putem afla?", "Hai să căutăm un zeu!"

-Sfârșit-

A consemnat:

                                                   Iulian Grigoriu

@Texte culese și selectate de Simona Toma.